Momentul in care mi-am dat voie sa ma descopar,a fost amprentat aici,precum o carte vie;in care s-au asternut cu grija,felurite sentimente...statornice sau nu,inaltatoare sau daramatoare,reale ori fanteziste...in care inima s-a prabusit...si a inviat :)

marți, 28 iunie 2011

Un gand dornic de tine






Am dansat iubitule...am dansat placut si gratios impreuna,pe aceasta scena veche a lumii.Te-am avut intreg,cu tot cu suflet,in brate.Am trait intens si-am absorbit orice picatura de iubire exista in plus.Fiinta mea tanjea dupa tine,ochii mei se inecau cand imaginea ta nu era in ei.Buzele mele se uscau daca rasuflarea ta calda nu le tinea de urat iar sufletul...el nu cunostea alt om in afara de tine. Orele in care nu erai langa mine,imi pareau interminabile si tu...oh,tu! imi lipseai atat de mult.

O privire,un sarut,o vorba dulce si-o atingere era intregul care ma facea fericita in fiecare fractiune de secunda.
Atunci cand iti faceai timp pentru tine,pentru a citi sau pentru a scrie...ma simteam singura si aveam nevoie de tine.Stateam nemiscata privind ceasul si poza ta...asteptandu-ti prezenta.Acel miros placut pe care il simteam de la mari departari.Cand soseai,si ma cuprindeai tadru,fericirea mea radia prin toti porii trupului meu si...credeam ca visez.
Danseaza din nou cu mine iubitule!Fa-ma sa traiesc iar acele clipe atat de intens! Nu exista o alta lume imaginara...mai placuta decat cea creata de noi...nu,si nici nu va mai fi.Pentru ca aceasta creatie e completa...cu doua inimi care s-au regasit si s-au imbratisat.

Si totusi...mi-a fost atat de greu sa te impart cu arta,s-o las sa mi te fure ore-n sir...am luptat asa de mult pentru a crede in noi,in relatia noastra si-n motivatia de a trai,incat am ajuns la concluzia ca ce avem noi...este unica realitate.
Vreau sa sti ca ...te-am iertat iubitule...te-am iertat fiindca te-ai inecat in timp si m-ai uitat lasandu-mi timp sa invat sa zbor...asemenea unui porumbel alb eliberat.Te-am iertat si te vreau inapoi pentru ca nici o clipa n-am putut uita drumul care duce spre tine.Fericirea m-a chemat,sa sti si mi-a spus sa-ti transmit ca te iubeste asa cum te iubesc si eu.


Ploaia





E limpede si pura
Transparenta ,rece
Ar avea si puterea
De-ar vrea sa te-nece
Cu orice minut
Care trece,
Sa-ti spele pacate
Dorinte si zece
Lacrimi ce cad
Pe obrze perfecte.

Floare de-ai fi,
Des te-ar umezi
Culori pastelate,
Le-ar amesteca
Pe toate...
Si cu multa viata
Poate,ti-ar pata
Culoarea ta,
Unica de ar fi ea,
Si placuta la vedere,
Zambet facand din durere.

joi, 23 iunie 2011

Atunci cand...






Atunci cand dragostea
A devenit o poezie
Pe care mi-o recitai,
In fiecare zi diferit,
Eu am devenit o muza
Si credeam intr-un sfarsit
Ce suruburile timpului
S-au invechit
Si acesta se va opri
Pentru noi.

Atunci cand am aflat
Ca o dorinta nu schimba nimic
Am cunoscut decizia
Si te-am ales pe tine.

Atunci cand am atins fericirea
Si iluziile inca n-au pierit,
Te-am simtit.

Atunci cand din obisnuinta ti-am vorbit,
Iar tu,far' sentimente te-ai rastit,
Am inteles ca problemele nu vor lua sfarsit,
Si mi-am gasit un loc in infinit;
Si-n urma mea,
Ti-am lasat cu drag mostenirea
Dorul,zambetul dar si misterul
De care,poate,m-am temut prea mult.

Atunci cand singur te-ai trezit
Si-ai apucat pe cai straine...
Nu ai zarit ce ti-am lasat
Pe perna' albastra de pe pat.
Acum, cu intristrare-ti spun
Ca din poveste-a cea ramas
Secunda bunului ramas
Te-ansingurat atat de mult
Incat vad clar ce-a mai ramas...
Un suflet pur :)

Acum,cand timpul ia sfarsit,
Spre bucuria mea ai devenit
Copilul de la inceput.

Iti sarut fruntea
Si te iubesc mult
Caci ce-a lipsit din tine
Si mi-a determinat plecarea
A revenit iar,
Ascultandu-mi chemarea.
Dintr-o poveste de doua secunde
Am zarit secunda placuta mie
Si-am apreciat-o o ora,o zi si inca o mie:)

miercuri, 22 iunie 2011

Dorinte





Cauta-ma iubitule,
Cauta-ma in pustiu
Si ia-ma in brate
Ca sa-ti simt caldura
Si sa ma topesc
In mai putin de o secunda.

Gaseste-ma iubitule
Gaseste-ma ca sa ma pot gasi si eu.

Nu stiu unde sunt
Nu stiu cine sunt sau
Ce infatisare am.
Stiu doar...ca am nevoie de tine
Aici si acum.
Si poate...
De sarutul tau
Care-mi face trupul sa tremure
Si inima s-o ia razna.

Viseaza-ma iubitule
Viseaza-ma azi
Imbracata in cea mai fina
Forma a matasei
Si parfumata
Cu roua trandafirilor
Pe care mi i-ai prins in par
Inca de la inceputuri.

Atinge-ma iubitule
Atinge-ma si adu-ma
In realitatea inghetata in privirea ta
Ca sa ma simt frumoasa
Si sa raman mereu asa.

Coloreaza-ma iubitule
Coloreaza-mi parul
Cu tulpina lemnului de cedru
Iar ochii,
Cu albastrul cristalelor
Din oceane.
Pune-mi pe buze
Rozul placut al florilor de cires
Iar in obraji,
Rosul aprins al macilor.
Presareaza-mi apoi trupul
Cu stralucirea razelor de soare
Si pastreaza-ma asa,neschimbatoare.

Priveste-ma iubitule
Priveste-ma bine
Si fi acum,mandru de tine
Fiindca ce-ai realizat,
In inima va fi pastrat
Si-n veci nu va fi uitat.


miercuri, 15 iunie 2011

Despre tine

Ti-am zarit fatza
Erai atat de chipes
Incat soarele s-a ascuns
Printre nori;
Si te-a lasat sa stralucesti
In locul sau.

Poate,de la el
Ai invatat..
Sa oferi caldura
Intr-un mod minunat.

Ma-ntreb...
S-or fi-ntristat
Florile campului
Cand ai inflorit tu,
Atat de maiestuos?

Iar fluturii...
Ce-or fi simtit
Cand de pe aripioare
Te-ai servit
Cu-acele culori
De..nedefinit?

Si macii..
Of!Sigur s-au ofilit
Cand pe buze
Te-ai pictat cu ros' aprins!

Dar soarele...cata darnicie
Din razele lui,
Una..ti-a dat tie
Ca dar..pentru feciorie!

O dorinta am
Ori un vis,mai mult...
Timpul sa-l opresc
Si sa nu te uit.

Vreau sa merg cu tine
Peste zari straine
Sa te stiu aproape
Zi si noapte.

Pictor daca as fi
Nu doar te-as iubi
Ci as cauta
Sa-ti prind frumusetea
Pe o panza rara
Si sa te agat
Pe perete-afara...

Ca sa stie lumea,
Ca tu,n-ai pereche
In aceasta viata...
Nici regrete.

vineri, 10 iunie 2011

Povestea scufitei prin viata mea



Traia intr-un sat simplu de langa oras;unde oamenii erau ocupati sa-si faca un viitor placut inimii lor.Munceau,construiau,se distrau si incercau sa uite,pe cat posibil,de probleme.Dar cu fiecare moment dedicat unei vieti mai bune,spiritul de multumire se micsora,iubirea pentru persoana de alaturi scadea,bucuria de a darui disparea;si placerile adevarate au fost inlocuite cu cele artificiale.In timpul liber..oamenii se uitau la televizor,mergeau la o bere sau ieseau in orasi cu prieteni de ocazie.
Ea,era demult scarbita de ceea ce a devenit lumea si si-a promis ca nu va face la fel.Insa,desi s-a straduit,n-a putut sta departe de unele ispite. Unul dintre acei oameni condusi de viata mai mult decat de ei insisi,ii cucerea, cate putin,inima. Poate nu era atat de rau ,fiindca observa lucrurile mici pe care ea si le dorea.
A inceput sa petreaca timp cu el,sa-si uite scopul de a se pastra pentru adevarata fericire care era aproape datorita linistii acumulate de-a lungul timpului, si vietii modeste si multumitoare pe care o ducea. Insa,momentele traite cu el si faptele savarsite impreuna,ii furau cate putin din acea liniste.Ea n-a simtit.
A dobandit o fericire temporara si s-a bucurat de ea. A vrut sa o pastreze,chiar daca dura putin..dar parintii ei,oameni cu experienta,ii cunosteau naivitatea si i-au spus cat de periculoasa poate fi.Au sfatuit-o sa renunte pentru binele ei.Dar degeaba.Inima ei a fost deja cucerita de ceva ce urma sa-i faca rau.

Au trecut zile,saptamani,luni si a venit toamna.Stia ce implica acest sezon..doar era anotimpul in care s-a nascut.Oamenii erau incercati de multe forte ale naturii. Au fost multe ploi,tunete si fulgere.Cat vedeai cu ochii..erau siroaie de apa acoperite de o ceatza densa.

A trecut ceva timp de cand nu s-au vazut.Prietenul ei a chemat-o la intalnire.Pe moment,a fost refuzat.Ea insa,era mustrata puternic de constiinta doritoare sa-i vada chipul..si pana la urma l-a chemat intr-un loc retras din padure.A iesit din casa desi inca ploua puternic si a inaintat in graba.Pe masura ce pasea,drumul ii parea tot mai lung.Ah,s-a ratacit.Faptul ca s-a speriat a facut-o sa se simta rau.S-a asezat sprijinita de un trunchi de copac si a rasuflat.A cuprins-o frigul si picioarele i-au ramas intepenite.Asa ca...a mai stat putin.Si-a inchis ochii grei si a asteptat sa treaca timpul.Cand cerul s-a inseninat,a aparut curcubeul care a trezit-o.Dar...ea nu se mai afla in acelasi loc.Era defapt...acasa.Dar cum? o,nu! a visat...dar oare cand a adormit?
S-a grabit sa-si caute iubitul...l-a cautat acasa,in locuri si locuri..dar nu l-a gasit.Atunci,a cazut in genunchi si a plans.Si-a amintit ca fiecare furtuna sau vreme rea isi ia un sacrificiu pentru stricaciunile oamenilor.De data aceasta,sacrificiul a fost iubitul ei,care a asteptat-o pana la capat.
Ea n-a suportat durerea si faptul ca acel loc in care traia,ii tineau amintirile vii si-i trezea frica;asa ca a plecat.
Si-a gasit linistea in singuratate.Desi singuratatea are pericolele ei,acum,nu se mai teme atat de mult.I s-a luat aproape totul.

Diary for an Angel




Ai sclipit putin
Si lumea si-a gasit rostul
Ai rasuflat zambind
Si eu mi-am cantat oful
Ai disparut senin
Si totul tanjea dupa tine
Ai aparut tiptil
Si cerul mi-a adus mult bine.
Iluziile pierdute,au revenit,din nou.
Ochii mei,au lucit mai frumos.
Buza mea,a primit praf de stele
Mana mea,caldura din ele
Trupul meu,suferinta lor
Ca n-au fost..
Prea mult de-ajutor.




Te vad...stralucesti albastru
Dar nu vrei sa fi
Rece ca un astru.
Vrei sa te ating...
Sa-ti soptesc schimbari
Si sa te sarut
Cu grave urmari...
Insa sti prea bine
Casa ta e cerul
Si prin ochii mei,
Poti sa vezi duelul
Pe care-l vei duce
Crunt si neasteptat
Caci iubirea mea,
Azi,te-a fermecat.



Sti,parasind bolta,
Pierzi orice avere...
Pentru-o pamanteanca
Cu buze de miere;
Pierzi si nemurirea
Si puterea ta
Doar pentru o viata
Sa o simti pe ea...

joi, 9 iunie 2011

Trairi complete


Am incercat sa traiesc simplu;
Sa fur inimi,
Sa iubesc,
Sa zambesc,
Sa dansez,
Sa privesc,
Sa pictez,
Sa soptesc,
Sa poftesc.
Le-am avut pe toate,
Si nu-mi pare rau
Am vazut si marea
Si sufletu tau.
Am furat si inimi
Si n-au fost putine
Dar sa-mi fi mai drag..
Asa-a fost sa fie.
Am iubit si norii
Ce-au adus furtuna
Cum iubesti tu zorii
Ce aduc lumina.
Am zambit mult
Si-am cules culori
De pe fetele oamenilor
Si din flori.
Am dansat placut
Si-am uitat de noi
Ca un gand cazut
La gunoi.
Am privit atent
Mana ta puternica
Care-a strans cuvinte
Intr-o constiinta indoielnica.
Am pictat cu drag
Viata,pentru tine
Ca mai apoi tu,
Sa te-ndragostesti de mine.
Am soptit dureri
Pline de nonsensuri
Si-am simtit placeri
Cu multe-ntelesuri.

Teama





Cristalele din ochii tai s-au spart
Si albastrul din ei a dat pe dinafara.
S-au imprastiat minciunile in mii de cioburi
Iar adevarul…le-a maturat pe toate.
E un nou inceput acum,
In care ma tem sa privesc
Atent in ochii tai,
Ca nu cumva
Sa ma trezesc
Spanzurata de privirea ta
Inainte sa-mi doresc o ultima rasuflare.

miercuri, 8 iunie 2011

Traire...










S-a innorat imediat.
Intr-o secunda a inceput sa ploua.
Un fulger mi-a lovit haotic inima.
Acum,nu mai trebuie sa privesc
Caderea ploii in alte inimi
Printr-o fereastra aburita;
Simt si eu asta.
Acum,timpul nu mai inseamna totul
Ca in zilele insorite;
Azi,s-a facut loc pentru cuvinte proaspete
Gandite,doar o singura data.
S-a facut loc pentru nebunii
Si simfonii,de picaturi infinite...

duminică, 5 iunie 2011

Atmosfera specifica




Azi m-a atins fericirea...m-a mangaiat usor de dimineata,iar mai tarziu,m-a strans in brate.A fost un sentiment amplificat de fiori,emotii si reusita,Ziua mea s-a parfumat cu zambet si placere.Culorile s-au accentuat iar cerul a devenit mai senin.Nu e prima data cand mi se intampla sa simt asta.Defapt e o atmosfera specifica lui.Atunci cand apare de unde nici nu ma astept si ma saruta pe frunte,inima mea se trezeste instant; totul prinde viata si aerul devine respirabil.Nu stiu cum reuseste.Nici el nu stie.Dar ma simt minunat. [un zambet]

Povestea ei...




Era iunie,o zi torida de vara.Florile de pe campuri dansau in adierea vantului iar papadiile iti impodobeau parul intr-un mod magic.Atmosfera era intregita de ea,o fata cu parul balai si ochii scaldati in lumina dupa-amiezii…avea o frumusete rara,perfect asortata naturii.Era o fiinta speciala daca stateai sa-i observi calitatile.Purta mereu rochii albe,impletea coronite din flori si canta.Adora sa isi petreaca timpul ascultand vantul.Nu e greu de inteles de ce.
Singurul lucru pe care stia sa-l faca bine,spunea ea,era sa astearna in scris tot ceea ce-I dictau ochii,mintea,inima, si imaginatia.Randurile ei te faceau sa traiesti fiecare sentiment ca si cum ar fi al tau…de la dragoste pasionala pana la tristete profunda si moarte.Era un inger pierdut pe pamant…Sau poate…locul i-a fost daruit ei…

Revenire la viata




A fost o vreme in care a plouat mult.Desi nu mi-a placut,aveam nevoie de picuri sa-mi spele pacatele si gandurile grele.Apoi,a aparut curcubeul,copacii au inflorit si lumea s-a colorat minunat.Eu insa..eram boboc pe atunci.Sufletul meu refuza sa infloreasca desi rugamintile n-au fost putine. Am inceput sa pictez lumea cu privirea in fiecare dimineata..iar tablourile..le faceam cadou sufletului meu.Nu le refuza niciodata,ba chiar se bucura de ele.Insa…tot nu inflorea.Atunci…m-am intristat si am plecat sa vorbesc cu el.L-am rugat sa se deschida pt a putea primi si el culoare si viata.Dar..m-a refuzat fara sa stea pe ganduri.Eforturile mele au fost in zadar…iar alte idei..nu mai existau.Am asteptat…nu mult,dar destul,incat intr-o buna zi…sa vad ca sufletul mi-a zambit.Acum am inteles…el n-avea nevoie de lumea intreaga…avea nevoie de un prieten.Si in aceasta dimineata superba l-a gasit. Au cantat…si versurile lor s-au potrivit.Au inflorit deodata..iar explozia de culori a fost intensa. Am simtit atunci cum fiecare fibra a corpului meu a luat foc.Norii grei au disparut si dorinta le-a luat locul.Acum….ploua cu iubire.

vineri, 3 iunie 2011

O zi..diferita





Era miercuri.Soarele batea puternic fata de ziua de marti.Ea,o copilita zapacita fiind,avea impresia ca atat timp cat soarele e pe cer…totul va merge bine ,iar zilele vor fi obisnuite.Cat de mult s-a putut insela!
S-a trezit bucuroasa pentru faptul ca in acea zi le va putea demonstra parintilor ca poate sa incheie cu brio anul scolar.Le-a spus ca va reusi.Apoi,s-a gatit si a plecat la scoala.A intarziat,ca de obicei la prima ora…dar parca a trecut neobservata prin fata tuturor.Nimeni nu i-a spus nimic.S-a asezat repede in banca si s-a apucat de scris.Avea atata incredere ca va fi bine!Dar ea a uitat,pentru moment,ca exista undeva,pastrat pentru ea,esecul.Au trecut orele si i-a sosit randul.Proful exclamase:,,Denisa,la raspuns!’’.Of…intotdeauna o emotionau aceste cuvinte.Simtea fiori.Stia ca a invatat dar I se parea atat de dificil sa se adresesze cu voce tare in fata unui colectiv de elevi!I s-au pus intrebari.Noua la numar.N-a stiut raspunsul decat la doua dintre ele deoarece a avut surpriza sa fie intrebata altceva decat a invatat.Da,esecul s-a produs,iar dezamagirea ei fata de propria persoana ii inunda mintea.S-a ridicat in speranta ca va apuca sa se intoarca pana ca lacrimile sa-I curga ca din izvor.Insa n-a reusit.Toata lumea observase cat e de sensibila.Acum ii era rusine.Si-a luat geanta si a plecat cat ai clipi.Nimic n-ar fi putut-o opri.
Ajunsa acasa,si-a sarutat papagalii,minunatiile alea mici care mai mereu ii aduc zambetul pe buze.Apoi,s-a asezat in fata calculatorului si a pus muzica.Asculta…cu tot trupul…cu toate sentimentele…cu toate simturile.Doar aceasta ii putea oferi linistea de care avea nevoie.Insa ceva i-a distras atentia.S-a intamplat o minune pentru acea zi.A primit din partea omului ei de suflet ajutorul de care avea nevoie pentru un proiect important.Da,se putea nota in calendar.Era singurul lucru bun pe ziua de miercuri.
Oboseala o copleseste in scurt timp si lasand muzica sa mearga incet,se intinde pe patul ei moale si adoarme imediat.Acum e in lumea viselor si nimeni,dar nimeni n-ar putea-o scoate de acolo.E locul ei preferat de cand era mititica.
A dormit aproximativ o ora si jumatate dupa care s-a trezit linistita. Se intoarce la calculator si ochii ei vad ceva neasteptat.El,prietenul de suflet,ii doreste somn usor.Le era dor sa povesteasca,asa ca au inceput prin a se descarca.Altfel,n-ar fi fost posibila o conversatie.Defapt…ea ii povestea si el asculta cu atentie…Ce bine era! Acum, a mai impartit din greutatile sufletului si se simte diferit.
A trecut timpul…trebuia sa plece.Avea treburi prin oras.Si i-a spus si lui asta.I-a mai spus ca simtea nevoia sa scrie si va merge pe cetatuie,unul din locurile sale preferate.El n-a stat pe ganduri.S-a oferit sa vina imediat.Poestile dintre ei oricum nu se terminau niciodata.Si a ramas stabilit.La ora sase si jumatate in locul ei preferat.Ea a plecat repede.I-a luat ceva timp sa-si rezolve aproape toate trebusoarele…si intr-un final a ajuns.Dar nu! A intarziat 45 de minute…ca niciodata.Urca scarile sufland greu si fuge in locul propus.Insa era ocupat de altcineva.Un cuplu frumos isi manifesta tandretea…
Ea s-a gandit unde l-ar putea gasi si i-a venit in minte faptul ca ii povestise despre un loc linistit unde ii placea ei sa scrie.L-a cautat si acolo.Nu l-a gasit.Apoi,intr-un suflet,l-a cautat peste tot.Nu era nicaieri.Of!A intarziat asa de mult incat el n-a mai putut astepta si a plecat…poate chiar inainte cu 2 minute sa apara ea.Dezamagirea ca din nou a gresit a revenit si a coplesit-o.S-a asezat pe o piatra rece…a lasat sa curga 2 lacrimi…iar apoi s-a dedicat scrisului.Trebuia sa-si cante undeva esecul.Acum,era in lumea ei…
Dupa aproximativ o ora isi aminteste de cuvintele lui privind un loc placut, intr-o adancitura.Cum a putut uita sa-l caute acolo?Acum…era mult prea tarziu…si totusi constiinta nu i-a dat pace.S-a ridicat si s-a dus sa verifice in ideea ca poate poate…il va gasi…amintindu-si de o zicala:’’speranta moare ultima’’…Dar era asa cum si-a imaginat.Era altcineva acolo.El oricum nu ar fi avut ce face atata timp…Acum ce-I va spune?Of,cata tristete.
Timpul a zburat.Era ora 8 si jumatate iar ora destul de tarzie, ii indica faptul ca trebuia sa se intoarca acasa.Ii era frig…dar nimic nu se putea compara cu frigul din sufletul ei…nu stia ce s-a intamplat cu ea…dar era atat de diferita…nu-i placea deloc.Dar totusi…un gand o macina mai mult decat orice…Ce o fi simtit el?