Momentul in care mi-am dat voie sa ma descopar,a fost amprentat aici,precum o carte vie;in care s-au asternut cu grija,felurite sentimente...statornice sau nu,inaltatoare sau daramatoare,reale ori fanteziste...in care inima s-a prabusit...si a inviat :)

joi, 23 iunie 2011

Atunci cand...






Atunci cand dragostea
A devenit o poezie
Pe care mi-o recitai,
In fiecare zi diferit,
Eu am devenit o muza
Si credeam intr-un sfarsit
Ce suruburile timpului
S-au invechit
Si acesta se va opri
Pentru noi.

Atunci cand am aflat
Ca o dorinta nu schimba nimic
Am cunoscut decizia
Si te-am ales pe tine.

Atunci cand am atins fericirea
Si iluziile inca n-au pierit,
Te-am simtit.

Atunci cand din obisnuinta ti-am vorbit,
Iar tu,far' sentimente te-ai rastit,
Am inteles ca problemele nu vor lua sfarsit,
Si mi-am gasit un loc in infinit;
Si-n urma mea,
Ti-am lasat cu drag mostenirea
Dorul,zambetul dar si misterul
De care,poate,m-am temut prea mult.

Atunci cand singur te-ai trezit
Si-ai apucat pe cai straine...
Nu ai zarit ce ti-am lasat
Pe perna' albastra de pe pat.
Acum, cu intristrare-ti spun
Ca din poveste-a cea ramas
Secunda bunului ramas
Te-ansingurat atat de mult
Incat vad clar ce-a mai ramas...
Un suflet pur :)

Acum,cand timpul ia sfarsit,
Spre bucuria mea ai devenit
Copilul de la inceput.

Iti sarut fruntea
Si te iubesc mult
Caci ce-a lipsit din tine
Si mi-a determinat plecarea
A revenit iar,
Ascultandu-mi chemarea.
Dintr-o poveste de doua secunde
Am zarit secunda placuta mie
Si-am apreciat-o o ora,o zi si inca o mie:)

2 comentarii: