Momentul in care mi-am dat voie sa ma descopar,a fost amprentat aici,precum o carte vie;in care s-au asternut cu grija,felurite sentimente...statornice sau nu,inaltatoare sau daramatoare,reale ori fanteziste...in care inima s-a prabusit...si a inviat :)

duminică, 5 iunie 2011

Povestea ei...




Era iunie,o zi torida de vara.Florile de pe campuri dansau in adierea vantului iar papadiile iti impodobeau parul intr-un mod magic.Atmosfera era intregita de ea,o fata cu parul balai si ochii scaldati in lumina dupa-amiezii…avea o frumusete rara,perfect asortata naturii.Era o fiinta speciala daca stateai sa-i observi calitatile.Purta mereu rochii albe,impletea coronite din flori si canta.Adora sa isi petreaca timpul ascultand vantul.Nu e greu de inteles de ce.
Singurul lucru pe care stia sa-l faca bine,spunea ea,era sa astearna in scris tot ceea ce-I dictau ochii,mintea,inima, si imaginatia.Randurile ei te faceau sa traiesti fiecare sentiment ca si cum ar fi al tau…de la dragoste pasionala pana la tristete profunda si moarte.Era un inger pierdut pe pamant…Sau poate…locul i-a fost daruit ei…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu