Momentul in care mi-am dat voie sa ma descopar,a fost amprentat aici,precum o carte vie;in care s-au asternut cu grija,felurite sentimente...statornice sau nu,inaltatoare sau daramatoare,reale ori fanteziste...in care inima s-a prabusit...si a inviat :)

joi, 28 iulie 2011

Durere





Aiurea.Degeaba vreau sa fie totul perfect.Degeaba vreau sa cred ca ma simt minunat.Degeaba ma uit in oglinda si-mi spun ca pot si asta si aia cand defapt…singuratatea ma strange atat de tare incat nu mai raman nici lacrimi.Sunt constienta ca nu sunt singura de pe pamant care simte asta si desi nu e o bucurie,ma linisteste faptul ca as putea fi inteleasa la un moment dat de cativa dintre voi…

Cum as putea sa spun ca viata mea e intreaga cand nu am pe cineva acolo…care sa imi zambeasca cand nu mai ramane nimeni…si care sa ma stranga in brate cand simt ca cerul cade peste mine?Cum as putea spune ca n-am nevoie de o floare,drept simbol al iubirii pure la care visez inca din copilarie? Cum as putea afirma ca a avea un partener e mai complicat decat a fi singur cand defapt e atat de complicat sa ma lupt cu aceasta dorinta care-mi cerseste iubirea?Nu,nimic nu poate inlocui sau umple acel gol rezervat pentru acest sentiment sublim…

Dar…mi-e asa de teama…mi-e teama de nenorocirile acestei lumi si de boala oamenilor…o boala exprimata prin frica de responsabilitati si seriozitate.Nu vreau sa cred vreo clipa ca acei oameni demni de o viata implinita si fericita s-au sters de pe fata pamantului…nu…pentru ca visul meu nu s-a sters si-ar fi trist sa ramana neimplinit…

Mi-e atat de usor sa daruiesc,sa iubesc,sa zambesc pentru oameni si sa fiu acolo aproape tot timpul. Mi-e atat de usor sa-mi imaginez frumosul si fermecatorul pictand exceptionalul…dar ce folos,daca eu…raman la fel de goala in acea parte a inimii?Ce folos,daca voi face aceste lucruri toata viata pentru oameni diferiti…iar eu pastrez acelasi sentiment?Oh,ce-mi veni?nici nu vreau sa ma gandesc,m-ar chinui prea mult.

Autumn in my mind





M-am trezit in zori si…era toamna.Frunzele se desprindeau placut de crengi iar vantul le conducea in abis.Da, m-am trezit si-am gasit toamna in mintea mea.Frunzele uscate sunt visele care nu-si au rostul in aceasta lume si de asemenea,ganduri ce trebuie inlocuite.E ciudat,dar intr-un fel, mangaietor,cum schimbarea ma cuprinde in totalitate.Nu doar ca mintea mea are nevoie de curatenie pt a putea creea ganduri noi dar mai are nevoie si de putin loc pentru culoare.
Cum imi imaginez ca va arata totul la sfarsitul toamnei?Ei bine,frumos,simplu si aierisit. Ganduri noi vor inflori mai superb ca niciodata si vanturi calde le va da buna dimineata.Lipseste ceva? Da,cu siguranta lipsesc fluturii.Ce sunt fluturii? Ei bine ei reprezinta culorile de care au nevoie oamenii pt a straluci. Ei zboara prin mintea mea si culeg din fiecare pom ganduri bune si potrivite pt fiecare om.Ah dar sa nu uit pasarelele.Ele nu pot lipsi deoarece cantecul lor dulce coordoneaza toate miscarile:ale caderii frunzelor,ale fluturasilor si a vantului.Va fi o atmosfera vie,cu un farmec pe care doar eu il voi cunoaste.
Da,m-am trezit la viata cu dorinta de schimbare si fara amintiri din trecut.Am inceput sa traiesc demn inainte ca lumea sa ma inghita in obiceiuri si placeri egoiste.M-am trezit pentru mine si pentru salvarea mea facand un pas inainte in clipele de frig si amortire.Sunt multumita acum.

Imi doresc la fel si pentru tine.



marți, 12 iulie 2011

Dear life...

Draga mea viata,

Nu stiu cat de mult ma placi tu,avand in vedere ce mult te-am plimbat pe drumuri care au dus la distrugere.Nu stiu cat ai obosit sa ma auzi spunand ca vreau s-o iau de la capat ,ori cat te-ai straduit sa nu razi cand m-am comportat ca un copil prostut.Stiu insa ca astazi am realizat cat te iubesc.Mereu ai avut grija ca atunci cand am trecut prin probleme,sa nu ma parasesti..iar cand am avut dezamagiri mi-ai aratat o portita.Nu stiu cat de mult au contat cuvintele spuse doar,iar apoi spulberate in vant ca praful de stele nenascute...daca nu le-am legat de fapte ca sa pot construi ceva cu ele.Dar stiu,draga mea viata,ca m-ai iertat pana acum,de multe promisiuni si juraminte spuse in vant.M-ai iertat si m-ai iubit in continuare. Mi-ai promis la randul tau,candva,ca atata timp cat voi avea rabdare,nu voi obtine tot ce imi doresc,ci tot ce voi avea nevoie.Sunt sigura ca ai avut dreptate,fiindca in acest moment nu-mi lipseste nimic.M-ai invatat sa rad,sa plang,sa strang in brate...m-ai sprijinit cand am vrut sa vorbesc si m-ai facut mandra de relatiile mele cu cei din jur.Desi rar recunosc asta,ori poate,pentru prima data,iti sunt recunoscatoare pentru eforturile depuse de a ramane inauntrul meu.Iti multumesc pt momente de neuitat si lectii de luat aminte.

Stiu ca ai dreptate chiar si atunci cand imi promiti ca-mi vei gasi perechea pentu ca tu,draga mea,nu m-ai inselat niciodata.Stiu insa ca nu trebuie sa ma gandesc la asta,ca tu sa-ti poti face treaba linistita,iar eu sa-mi pot gandi viitorul. Insa am de gand sa fac ceva pentru tine.Desi ma aflu intr-o stare gri de ceva vreme,am de gand sa zambesc acum,pentru tine,si sa-mi cer scuze ca am fost atat de egoista si-am uitat sa tin cont de faptul ca te-am pus la pamant fiindca nu mi-a convenit sa lupt.Stiu ca ma intelegi cand spun ca nu am chef,nu vreau,nu pot...dar mai stiu ca nu ma aprobi prea des.Asa ca,prin nebunia mea de-o clipa,am sa fac voia ta si-am sa ma duc...intr-un loc putin mai ud,sa picure peste mine,ganduri reci,dar cu iubire,sa ma mai trezesc putin din aceasta gura de vin...ce mi-a daruit suspin si mult chin.Am sa ma trezesc si-am sa te ajut sa ma salvezi fiindca nu vreau sa ma pierd atat de usor.

Am sa te ascult si n-am sa caut alte razbunari...pe intamplari,pe jocuri,pe urmari...ce au trecut demult,se pare,si nu mi-au lasat alinare.Am sa ma duc sa te dezbrac,de haina grea ce te apasa...si-am sa iti pun doar mantia...de sfanta,dulce,cenusareasa.Am sa te fac sa simti ca zbori...si ca eforturile tale au oferit schimbari.Si cu siguranta am sa gasesc pe cineva care sa te iubeasca asa cum te iubesc eu.

duminică, 10 iulie 2011

Gand dulce-amarui





Ma-ntreb...cum e sa cazi usor,
De pe aripile vanturilor
Sa te lovesti necrutator
De alt izvor.

Izvor cu apa dulce si curata
Ce-ntruchipeaza o dragoste
Usor furata,si-o inima ce fara pata
A iubit,cum nimeni n-andraznit.

Imi amintesc cu drag si-acum,
Ca te-am iubit si am venit sa-ti spun
Ca uneori,in viata,nu trebuie sa uiti ce-i bun
S-o parasesti pt alt drum.

E, poate, cea mai cruda noapte
Caci inca simt,si-aud a tale soapte
Strigand asurzitor in gandul meu
Ce umbla prin pustiuri teleleu.

Eu stiu prea bine,e mult prea tarziu
Sa imi doresc,sa vin,sa vad,sa-ti scriu,
Un simplu gand
Ce dulce rasufland,
Se-neaca-n vant
Si respira pamant
Caci tu,demult l-ai ingropat
Si l-ai ucis usor,neasteptat.

Doar...te felicit,dragul meu,
Caci ce tu nu ai vrut sa faci,
Am reusit eu...
Si-acum,ma chinui mai mereu
Sa tac,sa ieu'
Ca dar,putina limba muta
Sa te suport in inima-ntrerupta
Caci clar,nu vei pleca nicicand,
Din al meu suflet tremurand.

vineri, 1 iulie 2011

Realitate







Au fost,cu siguranta zile-n viata ta,cand dupa usa casei n-ai mai intalit dragostea...cand lumea la care visai,n-a fost asa...si cerul albastru...nu zambea. Au fost si dati cand din nestire durerea...te-a-ncatusat amar si crud...sufland apoi cu vorbe aspre in suflet pur.Si sigur...tu,te-ai intristat crezand ca ti-a fost destinat un astfel de viitor.Insa zambind in ciuda tuturor...ai colorat sperantele oamenilor...si-ai atras pusti care vor...sa faca la fel cu viitorul lor.Ti-au cerut sfaturi,au pus intrebari si au aflat ca nu e deloc greu...ci-i simplu,si mangaietor..sa nu gaseasca explicatii pt viata lor...ci s-o traiasca asa cum vor...dar sa fie spre binele lor.Au invatat ca n-a fost greu...sa puna zambetul pe chinul lor si astfel sa surprinda-n viitor...o raza de speranta si caldura.

Au fost si dati cand singur fiind,ti-ai dorit cu-n dor sublim, ca un prieten sa gasesti ..si in singuratate..o clipa sa nu mai traiesti.Si asteptand doar timpul cuvenit...o surpriza ti sa pregatit.Atunci tu larg ai zambit...si in bratele sufletului ai primit..un prieten drag,tacut si potrivit...pan' la sfarsit.

Eu stiu ..ca pentru toate nu s-a stabilit...un timp,un loc ori incipit...ci doar s-a intamplat,ca cineva sa iti spuna totusi te iubesc,sa fie-al naibi de prostesc..si nebunesc.Si-atunci...neasteptat fiind...emotii-n corp fara venin, tu ai simtit..si-un dor mai fin s-auzi soptind..ecoul cu, cuvantul drag...si un senin zambet de asteptare. Tu n-ai stiut ce vrei,ce nu...ori n-ai mai auzit pana acu...dar cert a fost ca n-ai raspuns...si ai plecat cu pumnu strans...in care inima ai sfaramat si nu ti-a fost de-ajuns.

Ai intalnit deci si pacatul...ce grav te-a urmarit...si patul...pe care o clipita ai zacut..intro liniste de mormant.Ai stiut ce-nseamna sa ranesti si sa nu sti cum te regasesti..in suflet bland.Dar ai zambit din nou si pe pamant prin stropi a curs acel deznodamant..in care tu ai inceput din nou...cu sentimente si un gand...erou:)