Momentul in care mi-am dat voie sa ma descopar,a fost amprentat aici,precum o carte vie;in care s-au asternut cu grija,felurite sentimente...statornice sau nu,inaltatoare sau daramatoare,reale ori fanteziste...in care inima s-a prabusit...si a inviat :)

luni, 3 octombrie 2011

Momentul ei







Doarme adanc.
Respira asa frumos...
Viseaza o viata noua
Care se va termina
Dupa ce-si va deschide
Ochisorii odihniti.

Mama lui zambeste,
Il atinge pe umar
Si-i spune:
-Trezeste-te puiule,
E timpul sa mergem
La gradinita.

El deschide ochisorii,
Afiseaza un zambet sincer
Si isi imbratiseaza mama.
O saruta si ramane acolo.

-E timpul sa mergem iubitule
Hai sa te pregatim.
-Bine mama,dar
Mai lasa-ma sa dorm putin
Numai inca putin in bratele tale...
Isi aseaza capsorul pe umarul ei,
Si viseaza iar.

Ea il mangaie tandru pe tample
Si inchide ochii.
O lacrima de dragoste pura
Se plimba pe obrazul ei...

Simte cum ii intra in suflet
Si nu mai are nici o putere
In fata acelei fiinte adormite...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu