Momentul in care mi-am dat voie sa ma descopar,a fost amprentat aici,precum o carte vie;in care s-au asternut cu grija,felurite sentimente...statornice sau nu,inaltatoare sau daramatoare,reale ori fanteziste...in care inima s-a prabusit...si a inviat :)

luni, 14 noiembrie 2011

O lectie,cu dragoste :)

O dimineata rece,un soare ascuns dupa nori,niste oameni obositi si mult pustiu in jur...sunetul pasilor siguri pe trotuarul inghetat si speranta ca ziua se va incheia repede.Asa am inceput eu ziua de azi...
Luni fiind,am uitat ca nimic nu va fi la locul lui si ca,nici eu n-as fi lasat weekendul sa plece.Dar nu-i nimic;intamplarile mi-au reamintit asta.
Am mers la munca,desi m-am pornit devreme,circumstantele m-au facut sa intarzii si sa incep ziua asa cum o incepe toata lumea...vorba aceea''cu chiu cu vai'' ;))

Desi greu,a trecut fiecare minut,si a sosit ceasul sa merg spre casa.Mi-am luat haina,am iesit si mi-am gasit un loc in autobuz.Pe acorduri de pian mi-am facut un rezumat al zilei de pana atunci.Si stiti ce?iar a fost ceva ce ma ajuta sa ma retin de la dorinta de a numi aceasta zi esuata.Ce anume? Ei bine,oamenii.Mai mult decat clienti intr-un magazin de ''painica calda'' sunt oameni cu inima,cu probleme,cu tristeti sau bucurii,oameni tacuti,oameni care zambesc pt prima data dupa foarte mult timp...doar pt ca si tu i-ai intampinat cu un zambet.
Mi-am dat seama ca n-am stiut sa-i privesc pe oameni asa cum o fac acum...si ca locul meu de munca are farmecul lui.Poate ca nu-mi permite sa vorbesc cu fiecare in parte,poate ca nu toata lumea are bunavointa de a fi amabil,dar un simplu gest le tradeaza atitudinea...un simplu cuvant relateaza o farama din viata fiecaruia.

Am auzit de multe ori expresia ''viata este asa cum ti-o faci''.Nu o contrazic,e adevarata.Dar daca n-ai avut de ales...si cineva te-a lasat sa traiesti cum sti dupa ce ca te-a ''ajutat'' sa incepi viata pe un drum gresit?Ce se intampla atunci? Atunci inventam noi altceva:) Un alt adevar care ar suna cam asa: Viata este asa cum vrei sa o traiesti.Asa cum te ghidezi dupa bine;adica dupa iubire,bucurie,pace,amabilitate,bunatate,blandete.Nimeni nu e obligat sa fie vesnic trist daca pana acum intamplarile au adus cu ele ,la pachet,multa dezamagire. Lucrurile mici,si unele gesturi,ne pot ajuta sa zambim.

De exemplu,pe mine ma reinoiesc discutiile cu o persoana foarte draga mie...ma cresc in bunatate si ma fac sa valorific pe zi ce trece tot mai mult ,fiecare clipa.
Azi,am avut o stare indecisa,care venea,trecea,si iar venea.De dragul de a face totul bine,nu intotdeauna am grija de mine si de sanatatea mea...insa azi am aflat ca e prea tarziu am grija de ea abea dupa ce o pierd.Poate nu m-a trezit asa de mult un simplu sfat,pe cat de mult m-a trezit o intamplare de viata,a unei fiinte care atunci cand s-a simtit rau,a ignorat simptomele neplacute si a ajuns sa sufere mult. Nu e tocmai dragut sa va fac cunoscuta intamplarea insa sunt sigura ca,cunoasteti cazuri,poate chiar din propria experienta,cand ati apreciat sanatatea abea dupa ce ati ramas fara ea...si i-ati indemnat pe altii,la randul vostru..''ai grija de tine,te rog''.

Fiecare zi in care aveti putere sa va ridicati din pat,sa va simtiti bine si sa dati ''buna ziua'' unei alte persoane,e un cadou fragil,de care trebuie avut grija.Fiecare clipa in compania cuiva care a suferit pe plan fizic,e o lectie de viata,cu dragoste.De ce spun asta?pt ca in timp ce ascultati puteti invata,si va puteti bucura de ceea ce persoana din compania dumneavoastra nu se bucura.
Si da,asta am spus-o si pentru mine:)


Aveti grija de voi dragii mei :*

Un comentariu:

  1. Am coborat din autobuz in statie. Numarand pasii pana la munca, cu ochii ingropati adanc in asfalt de soarele prea puternic pentru a-l privi in fata. Am auzit pasi in spatele meu si m-am uitat inapoi. Am vazut un om obosit si ingrijorat urcand un deal inalt pentru a mai cobori din probleme. Mi-a povestit ca a fost acasa in valea Draganului, si a avut accident cu masina. Se indrepta spre service ca sa-i repare portbagajul distrus. Am schimbat cateva vorbe, i-am aratat unde lucrez apoi ne-am despartit. Dar nu inainte sa-i multumesc la acest domn, ca acum zece ani, m-a invatat sa-mi castig painea. Ati ghicit. Era un profesor, mentorul meu. Ani grei au trecut si un gand m-a apasat ... mi-am dorit mereu sa-i multumesc pentru ce a facut pentru mine. Azi am reusit! Am reusit sa desenez un zambet pe un chip trist si amagit de probleme, iar el mi-a spus: ai vazut ca ai reusit?! Cateva cuvinte, care mi-au dat aripi, si m-au facut sa uit pasii pe care ii numaram, indepartandu-ma de un weekend drag care tocmai a trecut. Acesta a fost cu adevarat un profesor. Nu pentru ca m-a invatat meserie, ci pentru ca m-a invatat sa am incredere in mine. Iar dupa un deceniu, si-a amintit de un student care cauta indrumare la el, si a gasit!

    RăspundețiȘtergere