Momentul in care mi-am dat voie sa ma descopar,a fost amprentat aici,precum o carte vie;in care s-au asternut cu grija,felurite sentimente...statornice sau nu,inaltatoare sau daramatoare,reale ori fanteziste...in care inima s-a prabusit...si a inviat :)

sâmbătă, 3 decembrie 2011

Poveste cu ea












Iubita luna,alba si fidela,cu tine-am ars emotii si dureri; cand pacea n-o gaseam pe nicaieri.Tie ti-am spus,cu noi pareri,cat de frumos e sa traiesc in suflet primaveri si cum as vrea sa nu mai plece nicaieri.In lumina ta mi s-au odihnit gandurile si in maretia ta s-au trezit visele care ma implinesc pana la ultima picatura.Tu ,clara luna,mi-ai fost prietena in noptile care-mi alungau somnul si pana te pricepeam cat de frumoasa esti, ma fascinai si lumina calda-mi daruiai,sa curga lin peste-ochisorii mei,sa cada,sa se-nchida pana vei vrea sa pleci...si intr-un dor amarnic sa ma adancesti.

Nici azi nu te-am asteptat...cum am facut de multe ori,deoarece stiam ca vei fi acolo la momentul potrivit.Stiam ca vei veni sa ma privesti si sa ma saruti de noapte buna.
Insa nu inainte de a-ti spune ca si azi te iubesc...si ca in scumpa ta lumina,doresc mereu sa m-odihnesc. Poti sa m-adormi,de vrei,dar o dorinta am.Un vis curat sa-mi dai despre-adevar in care sa ador vantul si marea...si sa ma-ndragostesc de-un drag fecior, ce m-a placut cumva,printr-o minune minunata si m-a facut sa simt noi bucurii,de care azi ma mai tem,si maine nu mai stiu...
Mangaie-mi parul prea frumoasa mea si tine-ma in brate sa adorm asa :*

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu