Momentul in care mi-am dat voie sa ma descopar,a fost amprentat aici,precum o carte vie;in care s-au asternut cu grija,felurite sentimente...statornice sau nu,inaltatoare sau daramatoare,reale ori fanteziste...in care inima s-a prabusit...si a inviat :)

duminică, 11 noiembrie 2012

Tragedii sentimentale...

In viata omului toate lucrurile se regasesc intr-o moarte lenta pentru un nou rasarit,ori pentru un apus definitiv. Asa cum o zi isi are sfarsitul in noapte pentru ca mai apoi sa renasca cateva ore mai tarziu,asa si clipa; asa si tristetile sau bucuriile noastre. Asa cum o dragoste nepotrivita isi face loc in inima si o obliga sa-i apartina, asa isi va gasi moartea in momentul cand sentimentele omului vor vrea sa reinvie altfel,sa fie mai luminoase si mai placute. Nu conteaza cat de mult  ne dorim un lucru,o persoana. Conteaza cu adevarat sentimentul profund de multumire, satisfactie si in final,fericitrea ce poate fi citita pe chip.

Sunt lucruri care se pierd,oameni care pleaca si care smulg lacrimi lasand goluri adanci. Dar la un moment dat fara sa ne dam seama ne regasim in altceva,altcineva.Toate suferintele,tragediile sentimentale care ne fura in noapte somnul, dispar si sunt inlocuite o clipa mai tarziu.

Am fost creeati cu capacitatea de a ne reface de aceea putem supravietui. Continuam sa fim niste invingatori de cate ori plangem si apoi ne spunem ca va fi bine. De cate ori ne privim in oglinda si zambim sa vedem cum aratam. De cate ori alinam pe cineva,chiar daca moralul nostru este la pamant. De cate ori spunem te iubesc chiar daca nu era deloc in plan. Suntem oameni,apoi suflete cu trairi speciale. Iubim sa ne cautam dragostea chiar si unde nu este.Apoi suferim,dupa care adoram vindecarea. Invatam lucruri noi,desprindem lectii de viata de neuitat si mergem inainte. Intindem bratele inaintea sorelui si el ne incalzeste peretii inimii.


duminică, 21 octombrie 2012

O noua sansa...

Traiesc pe pamant.Un teren cumparat,pe care sunt vanata pentru ucidere.Mi se vaneaza sentimentele si apoi inima.Sagetile vin din toate directiile astfel incat nu apuc nici sa privesc.La un moment dat m-au strapuns atat de multe incat incep sa cred ca am murit.Dar respir fara sa vreau si ajung la capatul unui teren pasind spre altul. Incerc sa imi gasesc linistea intr-un colt de lumina si sa-mi dau suflarea soarelui.Dar nu..aici ma vaneaza alt fel de animale,lupi rapitori,flamanzi de carne proaspata. Zambesc stiind ca o alta durere ma va strapunge fiind sigura ca dintii lor ma vor aduce in nefiinta. Cad la pamant si plang ca n-am putut sa ma bucur de inima mea inainte sa o sacrific iar acum,e prea bolnava ca sa o mai salvez. Si incep sa strig...de ce? de ce ma doare atat de rau? de ce nu ma opresc din a-mi face rau? Apoi,o raza de soare imi strabate ochii frumosi.Intensitatea ei ma face sa cred ca nu mai simt nimic.Incep sa-mi caut corpul ca si cum mi-ar fi fost dor de el. Apoi, imi dau seama ca desi n-am cerut...mi s-a dat alta sansa. Cine mi-a vindecat inima? De ce? E un deja-vu pe care-s pedepsita sa-l traiesc...


sâmbătă, 20 octombrie 2012

A trecut..timpul meu

Sunt zile si nopti in care imi urasc inima si as intinde mana sa o scot de acolo.Sunt sigura ca nu m-ar durea atat de tare decat sa ma faca sa mor in fiecare zi din pricina cuvintelor nespuse.Si chiar daca ar durea ar fi pentru cateva secunde. Sunt momente cand nu mai vreau sa fac tot ce inseamna viata..as vrea sa pun stop si sa ramana asa in timp ce viata celorlalti continua.As vrea sa nu simt nimic ca sa nu mai fiu nervoasa pe ce-am facut bine dar vinovat.As vrea sa se termine toate si sa ma lipsesc de bucuriile alea care ar trebui sa acopere aceste suferinte dar se fac nevazute... Nu mai vreau nici un sentiment..vreau doar sa-mi placa si gata.Sau sa nu-mi placa si sa uit. Vreau sa dispar,sa nu mai stiu nimic.Prefer asa,decat sa ma ridic.Nu merita sa ma iert si sa o iau de la capat..am ajuns sa ating acelasi stadiu de N ori.


luni, 1 octombrie 2012

Sperante ratacite in nevoi

As vrea ca unele momente sa insemne mai mult
Atunci cand mi-e dor sa fiu
Acel cuib de nebunii
Ori de liniste tacuta ce omoara
Durerile facute stand afara.

As vrea ca timpul sa-l stim pretui
Caci niciodata nu va multumi
Vreo fiinta ce respira aer crud
In aceasta ora din vazduh.

As vrea ca acest timp sa ramana
Sa nu mi se prelinga pe obraji
Mai bine sa imi curga spre inima
Sa nu fie regrete,ci doar stima.

As vrea ca timpul
Sa nu-si aiba locul intre noi
Atunci cand ne-am luat eram doar doi.
El mereu coase rani si-apoi iar taie
Si in perioade iarasi ne desparte.


luni, 17 septembrie 2012

O teama mai blanda

Ce scurta-i o clipa! Ce repede moare! Ce dor mi se face...de-a ei aratare!

Arata-ti iar fata,plapanda lumina, caci doar ochii mei, la tine se-nchina. Loveste-ma ieri cu clipa ce-a fost si-adu-mi reaminte ca sufar cu rost. Tu poti fi orice,tu,poti merge-oriunde.Poti sa ma iei...sa ma urci pe culme. Ma strivesti si ma ridici...sa vad ce mi-e viata,ma faci fericita,cand arde speranta.
Mai calca-ma iarasi pe urme de spini,lasand sa se scurga amarul mai lin... Haide,prelinge-ti otrava aromata pe buze ce astazi, cu calm, te asteapta; da-mi sfantul parfum al inocentei tale; lumina pe care, o simt tot mai tare! Mai stoarce din ganduri,caci grele-s in noapte,cand aripi de fluturi le scapa pe pleoape...
Mai ia-mi din suflare si da cui se poate, un fir de-aer proaspat,ce ganduri strabate.
Contez iar pe tine,contez sa revii, contez sa imi dai, acel aur,sa stii. Momentele-acelea ce vesnic s-au dus sunt clara valoare ce n-a presupus...idei de valoare,masura, surplus...avere ce-o pierdem si nu ne-a ajuns...

De ce naste lumea furtuni ce ne fura,ne ia cu-mprumut, dupa care ne-arunca? De ce timpul fuge si nu-l pretuim? De ce sa iubim,nu ne amintim? De ce dac-o facem...e mult prea putin?

luni, 3 septembrie 2012

Apele dragostei

De ce ma pierd in povesti iluzioniste?
De ce ma cauti inainte de rasarit?
De ce-mi traiesti clipele inainte de conceperea lor?
Unde te ascunzi cu raspunsurile la toate intrebarile mele?
De ce ma pastrezi in ochii tuturor ispitelor?
Unde ti-e gandul,cand tanjesc dupa el?
De ce se-asterne toamna?
Nu ziceai tu...ca vei fi paznicul soarelui din sufletul meu?

De ce unele sanse risipite nu se pot retrai?
De ce unele legi sfideaza dragostea?
Care parte din viata mi-ar oferi splendoare
Si cantec bun pentru inima mea ce moare?
Da,moare de nesiguranta si dor.
Nesiguranta vremilor,a starilor si a planurilor tale.
E in flacari de atata timp...
Noua vieti,de-ar fi avut,iubitul meu,
Tot nu ar fi rezistat iubind atat.

Nu ma sorti esecului stocand in mine amintiri.
Hotaraste-te si hai sa ne incepem paradisul.
Mi-e atat de sete!
Mi-e sete de nou,de frumuseti si intotdeauna de tine.
Mi-e dor sa port rosu iubitule.
Mi-e dor sa-ti ating tamplele si sa-ti spun cum sa ma visezi.

Ascunde-ma in bratele tale si nu-ti fie teama ca n-am sa mai respir.
Tu esti aerul meu,apa mea si cantecul auzului meu.
Esti incantarea perfecta a acestor ochi nesatui de albastrul ce te reprezinta.
Oglinda zilelor fericirii mele si linistea gandurilor ce te alearga prin sangele meu.

Acopera-mi ochii,iubitul meu si aseaza-te in mijlocul universului.
Asteapta-ma putin,caci te voi gasi foarte devreme.
In mod sigur te voi recunoaste dintre mii.
Tu esti febletea mea si motivul zambetelor nesfarsite.
Esti parfumul pe care-l respir prin gand,in dimineti.
Tu,dragul meu, esti roua zilelor mele incarcate si curcubeul meu de dupa furtuni.
Cum as putea, iubitul meu,fara fiinta ta,sa ma adun?



joi, 23 august 2012

Firul dezordinii

Imi ies din trup si iau loc pe un fir de iarba.
Astept sa mai apara cineva
Vreun plictisit plimbandu-se pe-afara
Cu care sa privesc spre viata mea.

Vad noi iubiri ce stau putin si pleaca
Si inimi mari, se sparg in urma lor.
Vad vise ce danseaza la terasa
Si-n dimineti se pierd curios in ceata.

Vad planuri mari facute la secunda
Si foarfeci lungi ce stau pitit la panda
Sa taie scopuri clare,motivatii
Scurtand din viata noastra pentru altii.

Toate se duc;cum iti apar in cale.
Se-opresc si flacarele-n felinare
Ramai singur printre atatea fiare...
Firul dezordinii mereu iti sta in cale.

Boala neculeasa






Sunt bolnava de rosul
Ce ne fura pasiunile
Si le amesteca neobosit
Exteriorizandu-le prin stari
Mult prea diferite de cele
Cu care ne-am obisnuit.

Sunt iar bolnava de dor
Si aprinsa de dorinta
Mult prea arzatoare
De a strange in brate pe cineva
Pret de cateva minute statornice
In care sa pot asorta noi sentimente.

vineri, 17 august 2012

Visul de azi noapte

Stateai pe podul altor vremuri,din spatele casutei mele, unde obisnuiai sa meditezi. Ziceai ca totu-ti pare-a arde,mocnit, si ti-ai dori ca sa visezi.Te intrebai de ce si clipa cu-amarul ei prea crunt te are,te vrea si te pastreaza inca,pe-aceste alei ce nu sunt verzi.
Te intrebai de ce-n secunda in care am murit incet si clar, tu te aflai in departare, vrand sa imi spui ''mai stai'', macar. De ce cand inima iti moare,se duc si planurile tale? De ce le vezi arzand din mers in timp ce si-ar dori sa zboare?
Te intrebi de ce nu mai astept in minte acel moment ce-n gand , devine mult prea vechi reaparand. Caci am visat in fel si chip cum la venirea ta maiastra, am sa raman la imparteli cum viata asta tot asteapta: sa te dau marii,tatilor,hobiurilor,necunoscutilor si mie sa-mi ramai 2 secunde. Care e rostul pe care il pierd, daca la visul de azi noapte,ma reintorc si iar tot sper...ca sa te am, si-apoi sa plec.


duminică, 12 august 2012

Suspin



Am nevoie de tine,de vorba ta dulce si neaparat de privirea ce imi opreste suflarea in timp ce secundele alearga buimace.Te vreau acum,cand din greseala m-am ratacit total printre fotografii. Te am;undeva foarte aproape dar totusi am nevoie de vise ca sa te pot atinge pe umar. Plecarea ta demult anuntata ma ravaseste complet ,condamnandu-ma inevitabil la nostalgie. Nu vreau sa-mi imaginez cat de greu ma va apasa timpul in care nu esti aici,langa mine, si nici cat de mare va deveni lumea din preajma mea.
Imi starui in minte zi si noapte; neobosit, in faptul de a ma iubi dar ma intreb de prin atatea amintiri ce s-au format in nerealitate,ma vei gasi si maine tot asa. De dragoste,ca sunt bolnava, stiu.Mi-a spus un intelept acum, si mai tarziu... . E rece iar.Si, parca vine toamna.Cad frunze pana vei veni.Cand vi,te rog sa imi aduci iar vara...ca-n inima vor sa mai infloreasca trandafiri.
Sunt...sapte zile; pana sa revii si totusi paremi-se ca-i un veac.Caci din eternitatea noastra,farama a picat.

Sa nu te-opresti sa-mi mangai iar suspinul cum sti ca ai facut si altadat'.Mai bine, cauta perla in neant. Gaseste-mi zambetul plutind pe valuri si fie-ti dor ,o clipa, de momentul suspendat.

joi, 19 iulie 2012

Un spin in suflet





Sa ma iubesti,copil sarac,in noapte,ti-ai dorit
Sa devastezi in mine totu-ai reusit.
Om prea usor furat de timpuri si ruine
Cine te-a pus sa ma alegi tocmai pe mine
Din sute,mii sau chiar si infinite
Trupuri...ce dau orice sa fie iubite.

De ce m-ai impanzit in propria nevoie
Lasandu-ma sa te astept chiar fara voie
Umbrita de dorinte nesatule,carnale,vesnice si fara nume
Nepedepsite de-alte suferinte
Prea folosite de-unele fiinte
Stocate-n mine,furand cugetul
Patrunse-n sange scotand urletul.

Nu pot sa scap,ma doare mult prea tare
Simplul fapt ca te simt,ca stai acolo in picioare
Avand nimic de oferit in mare,
Poate o rana de-astupat,se pare.

Te vad neclar.Te vad in urme fine
Precum o floare albastra ce se stinge
Din cauza luminii ca nu o atinge.

Eu,vreau sa pleci.Sa pleci in mare graba
Cu toata incurcatura de-asta' vara
In care ai sperat sa pot fi ''ea''
Si ca ma poti iubi o viata-ntreaga.

Dar,ia cu tine tot ce mi-ai adus!
Ia acest chin nespus si...pierde-l pe un drum.
Apoi,sa-mi scri. Sa-mi spui opusa parte
Pe care pot s-alerg dupa seninatate
Dupa sperante proaspete si bunatate
Calcand pe vise noi,dansand pentru singuratate.

marți, 17 iulie 2012

O lectie uitata





Sa lupt cu refuzul,ai uitat sa ma inveti scumpa mama. Ai uitat ca ai fost unica fiinta din viata mea care nu mi-a refuzat nimic niciodata si nu mi-a intors spatele oricat de mult am gresit.Ai  uitat ca nu toti vor fi ca tine. Pur si simplu,in marea ta dragoste,ai pierdut aceasta lectie pentru mine. Acum sufar draga mea, fiindca desi am puterea sa ma ridic peste tradari, uneori e nevoie sa devin sclava obisnuintei pentru a putea pasi pe urmatorul drum in formare. Mi-as schimba existenta daca as sti cum s-o fac,ori pe ce sa o dau caci sunt sigura de regretul care va exista mereu in mine...regretul clipelor in care vartejurile de emotii m-au ametit ani la rand, formandu-mi castele mult prea inalte pentru mine si pline de refuzuri, De ce mama? de ce a trebuit ca eu,care m-am nascut sa iubesc atat de profund,sa dau peste atatea piedici? De ce m-a refuzat insasi dragostea?Cum sa invat sa ard din nou odata cu ea? Vorbeste-mi...ajuta-ma sa-mi eliberez sentimentele inimii care ma chinuie mult prea ingrijorator in clipa in care noaptea ma strange prea trist in brate si isi aseaza suflarea incarcata peste pleoapele mele mereu obosite. Imi doresc sa nu mai mor cate putin in fiecare moment inghetat de rautate si vreau sa ma imbolnavesc de acea fericire splendida pe care o gaseam dimineata in ochii tai sinceri,mama. Te rog,te rog enorm de mult gaseste acea pagina mama. Pagina in care ma tineai la pieptul tau viu si-mi povesteai ''Cand o sa cresti mare,vei intelege ca...'' . Haide sa repornim de la acel capitol si mai da-mi o sansa.Invata-ma sa accept refuzurile mama. Pentru ca vreau sa pot trai frumos si cu adevarat,nu doar sa respir in graba.

luni, 16 iulie 2012

Revin,la mila ta...iubire.

Sunt un copil in mana ta,iubire. Sunt o frunza din anotimpul tau. Iubesc linistea si vocea ta,ma scald in oceanele dragostei tale nemarginite. Formeaza-mi inima, te rog, din trandafiri si cale...stropeste-o cu vorbele tale si ajut-o-ncet sa creasca mare. Invat-o sa fie puternica si fa-ti locasul in ea pentru eternitate. Lumineaza-ma iubire. Limpelzeste-mi ochii in frumusetea calitatilor superbe. Condu-mi tu mainile spre ce fetze sa mangai si buzele spre oameni care ma asculta si ma inteleg. Curata-mi sufletul de rautati lipicioase adunate de pe caile ratacirii mele. Pastreaza binele din mine si...fa-ma perla ta. Danseaza cu mine iubire. Invarte-ma pana ce ametesc sub clara lumina a lunii si fa-ma sa rad de fericirea ce urmeaza sa-mi domine trupul. Ascunde-ma in mila ta,iubire; ca sa-mi poti ierta pacatele doar privindu-ma cat de pierduta sunt. Exteriorizeaza-te iubire.Ajuta-ma sa spun ceva mai mult ''te iubesc''. Fii paznicul meu de suflet si nu mai pleca lasandu-mi scrisori de adio pe care nu le stiu citi. Mai bine aseaza-ma in bratele tale fragile si mangaie-mi parul in timp ce-mi spui ce-ar trebui sa fac.Da-mi o viata la care nu am apucat sa visez inca ,ori...invata-ma s-o salvez pe cea pe care o am. Fura-mi cuvintele cand le folosesc nechibzuit si nu mi le mai da decat cand vin sa le caut. Zambeste-mi mereu iubire. Astfel,ma vindeci de nebunia mea.

duminică, 15 iulie 2012

O lupta

Nu va las sa ma ucideti.Nu,pt ca in mine nu va respira moartea din cauza viselor pe care mi le striviti regulat de 3 ori pe zi. Nu va las sa-mi furati E-ul si sa-l vopsiti dupa placeri iar apoi sa mi-l vindeti inapoi. Nu va las sa-mi stergeti cu buretele amintirile din care traiesc in clipe de disperare.Pur si simplu NU VA LAS! Indiferent cate diplome de proasta imi scriu privindu-ma in oglinda,indiferent cate larcrimi ma inunda, nu va las sa ma transformati intr-o statuie pe care s-o aratati cu degetul. Nu va place,plecati.Incep sa ma obisnuiesc foarte bine cu asta. Nu ma iubiti ,renuntati. Cu asta m-am obisnuit dinainte sa ma nasc.

marți, 10 iulie 2012

Cuvinte inchise.







Poate ca n-am stiut sa ascult timpul,ca sa stiu cand sa ma nasc.Poate ca n-am fost cea mai buna fiica din visele tale.Poate ca m-am temut prea mult sa aleg momente in care sa-ti spun ca te iubesc. Poate ca n-am devenit ceea ce ti-ai dorit.Poate ca n-am ascultat destul vocea constiintei precum am ascultat-o pe cea a inimii.Poate am gresit plecand ochii in fata privirii tale disperate de a-mi creea o viata pe care nu stiu s-o traiesc. Poate ca  nu ti-am apreciat prezenta si zambetele asa cum ti-ai fi dorit.Poate c-ar trebui sa regret ceva si sa repar altceva.Poate ar trebui sa am mai mult curaj sa plec dinaintea tradarii  tale adapostindu-ma in iubire.Dar...tata...ce ma fac eu fara tine? Te-am acceptat sa pot sa te iubesc inainte ca moartea sa mi te treaca in neexistenta.Te-am ascultat fara sa-mi dau seama cand am inteles ca nu trebuia s-o fac si mi-am oprit auzul cand trebuia sa -ti fiu alaturi. Regretul nu-mi va aduce nimic inapoi,stiu sigur. Si mai stiu ca clipele pretioase pe care le-am petrecut impreuna n-am apucat sa le simt,caci au trecut prin viata alergand. Dar sti... ai avut dreptate intr-o privinta.N-am sa te pot uita niciodata,pentru ca nu m-am nascut sa fiu orfana. Poate nu vei vedea asta niciodata,dar,intr-un fel chinuitor...eu te iubesc,tata.

sâmbătă, 7 iulie 2012

Un gand scapat in larg...

Poti sa traiesti.Poti sa prinzi clipe frumoase in fotografii,poti sa surprinzi dragostea intr-un filmulet,poti sa-ti amintesti de cineva si sa razi.Insa nu poti sa-ti scri inima pe o hartie pt ca mai apoi altcineva sa simta ce ai simtit tu intr-un moment special,ori intr-o viata intreaga. Putem iubi asemanator,dar niciodata la fel. Putem avea aceleasi lucruri,dar le pretuim in mod diferit. Putem suferi dupa acelasi om,dar nu-l putem uita in mod egal mai repede sau mai tarziu.Putem face aceeasi greseala,dar nu putem invata la fel din ea. Putem calatori in aceleasi locuri,dar ne surprind lucruri diferite.Putem trai asemanator,dar cu trairi profunde diferite. Multe dintre comorile existente se aseamana,dar nu sunt la fel si...nu au aceleasi valori. Oameni dragi, suntem atat de unici prin simtiri incat intelegerea completa nu este posibila. Pretuiti asta impreuna cu mine. E o nestemata de neatins

vineri, 25 mai 2012

Privire fantomatica

Cu mana stanga
I-am atins chipul lasat
Si l-am intors
Sa-l pot citi odat'!


Am dat mirat
De-o frumusete aspra
Ce-n ochi pastra
Toata splendoarea-albastra.


Mi-am spus ca totul
Pare o minune
Asa trup firav,fara nume
Sa se ascunda-n margine de lume


Sa fure cu-ndarjire frumuseti
Sa le pastreze pentru dimineti
S-apoi sa se transpuna in tristeti
Picurand vise pentru cei isteti...


miercuri, 23 mai 2012

Vinovatie dulce

Esti vinovat,iubitul meu
De linistea profunda ce ma-neaca
Si de-armonia prea perfecta 
Ce pluteste-n mine.

Esti vinovat,oh,dragul meu
De cuvintele ce-au amortit undeva
Suspendate-n neant
Pana in acest moment
Cand am nevoie sa le strig 
Sperand sa revina.

Esti vinovat pentru acest 
Gram nou de fericire
Ce prinde aripi 
Si zboara peste nedreptati
Facandu-le atat de nensemnate!

Esti vinovat pentru emotiile
Nascute si nenascute
In fiecare secunda
Cand gandul meu rataceste cautandu-te.

Esti vinovat de placeri ascunse in strafunduri
Care acum invie si ma depasesc
Sufland peste mine dorinte amestecate.

Esti prea vinovat,iubitul meu
De ceea ce insemn acum:
Un labirint in flacari.

 
 

sâmbătă, 19 mai 2012

Certitudini si incertitudini

Iubesc bunatatea si blandetea vorbelor tale care,atunci cand am nevoie,picura cu indurare. Iubesc privirea ce n-o pot citi...mereu gresesc ghicind ganduri pustii. Ma-ntreb cu poti sa ma complimentezi si sa ma jignesti in acelasi timp si in aceeasi masura,facandu-ma s-aleg totusi sa rad? Ma-ntreb cum de-i posibil sa ma ierti ,cand din nimicuri ma trezesc ca sa te cert? Si...cum poti sa mai crezi in sentimente?Nu ti-e teama ca intr-o zi vor alege sa dispara fulgerator? Stiu ca ai acest drept.Si mai stiu ca te poti refolosi de cuvinte dandu-le mereu alta nuanta. Iubitule, e ceva nou aici. In care sfant moment ti-ai abandonat gandurile si te-ai lasat prada bratelor mele?


joi, 17 mai 2012

Un vis nocturn

In vis de noapte te plimbai
Tu,om ce cauzezi placere
Si te-auzeam cum imi rosteai
Un nume,al durerii mele.

Nepriceput,usor profund,
Te-ai ratacit prin mii de stele
Si ti-ai gasit un loc sa stai
Fara a sti de-a mea cadere.

Ai prins un fir de aer proaspat
Si l-ai ascuns in buzunar
Ca,de mai vii vreodata-acasa,
Sa poti sa-mi dai un unic dar
Si, peste ani, cand tampla-mi cade
Si viata-mi se stinge-n zadar,
Sa pot sorbi o-nghititura,
Sa mai raman a ta,macar.

Tu,ai fost leacul vietii mele
Mi-ai cantarit promisiuni;
Mi-ai spus ca-s singura avere
Cand te plimbai printre furtuni.

M-ai tras de brat
Si mi-ai dat vise
Mi-ai spus sa tac si sa urmez
Un drum neterminat ce duce
Pe calea vietii,caci tu crezi
In prea pastrata ta speranta
Din amintiri prin care vezi.

Am mers o vreme langa tine
Apoi,m-am ratacit oprind
Taceri desavarsite grele
M-au pus sa merg n-apoi gresind
Si suspinand pentru durere
Caci n-am sa te mai vad zambind.

Oh,ce nedumeriri m-apasa
Si ce maini reci ma mai cuprind
E ca si cum m-am prins in plasa...
O pasare de plumb am devenit.

Nu mai stiu drumul catre casa...
Tu,esti salvat oriunde-ai fi;
Nu vreau sa sorb din dar
O ,lasa, oricum nu ne vom mai gasi.

Placuta sa iti fie viata
Si sa ma uiti,caci n-am urmat
A ta intelepciune vaga,
De care ieri m-am departat.


luni, 14 mai 2012

Ruga de multumire

Tata sfant,iubit si vesnic
Stalpul meu de zi cu zi,
Picuri roua peste mine
Ca sa-mi trezesti bucurii.

Stiu Tata,ca-n clipe grele
Tu,necazul mi-l asculti
Si ma mangai cand durere
In inima mi-a patruns.

Cine e mai scump ca tine?
Cine e mai minunat?
Cand din inima Ta mare
Pura viata ai format

Si cu mainile marete
In secret m-ai modelat
Si mi-ai dat in dar suflare
Sa te laud,m-ai creat.

Tu,ma vezi cand plang in taina
Si nu stiu ce sa mai fac
Pasii mi-i ghidezi cu grija
Si ma sprijini sa nu cad.

De dureri ma scapi prin zambet;
Voie buna Tu, imi dai
Si balsam imi lasi sa curga
Peste rani care dispar.

Da,Tu,esti mereu acolo
Si cand trupul mi-i bolnav
Bucurie si putere-mi furnizezi neincetat
Fiindca-n dragostea Ta mare,gestu-i neconditionat.

Cand ma vezi ca zac purtata
De ganduri ce ma strabat
Si mai uit sa iti vorbesc
De poveri ce m-au legat,

Cand dezamagiri iau locul
Soarelui de altadat'
Si pacea isi stinge focul
Iar eu cred ca-s terminat,

Tu,ma cauti, Tata Sfant
Si imi spui in gand curat
Ca, de partea mi-am facut-o,
Ma consideri aprobat.

Apoi,cu vorbirea-ti calda
Stiind ce-i in gandul meu,
Ma disciplinezi indata,
Strigandu-ma ,,fiul meu''.

Fiindca-ti place sa ma vezi
Fericit,credinta-avand,
Tu,povara imi dezlegi
Si ma-nveti sa plec razand.

Nu te saturi sa-mi porti grija
Caci umil de sunt mereu,
In amabilitatea-Ti mare
Ma pastrezi in cortul Tau.

Si speranta-mi pui prin ochii
Credintei,sa fiu mereu
Un copil care-ti aduce
Bucurii si cand e greu.

Pentru toate-acestea Tata
Nu-i destul un ''multumesc ''.
Deci,eu viata mea intreaga,
Cu credinta-ti daruiesc
Si din inima mea mica,
Pot sa-ti spun ca TE IUBESC!



Cap II Sirop de viata [part 1]

-desi rar imi permit sa recunosc,cred ca am gresit adineaori.Esti persoana cea mai potrivita sa ma inteleaga.M-ai facut curioasa cu privire la acest loc.Nu stiu cum voi rezista dar...pot sa raman o vreme?
-binenteles ca poti.Defapt,te-ai hotarat destul de repede.

Parca inima Sarei s-a inmuiat brusc.Avea dorinta de a vorbi si a asculta.A pierdut orice sentiment de frustrare si ironie.Se simtea diferit in compania lui Marc.

-Marc...incepe sa se faca tarziu.Nu intram inauntru?
-Te simti in siguranta cu mine?
-Oarecum...
-atunci ramai.Vei vedea ceva spectaculos.

Au mai povestit cateva jumatati de ora in timp ce linistea le pazea cuvintele si cantecul pasarelelor ii conducea afara din realitate.Apoi,cand soarele a trebuit sa paraseasca pentru cateva ore ziua,s-a privit in oglinda, folosind tocmai lacul de sub ochii celor doi.A schimbat cateva culori fascinante si in final s-a hotarat. In portocaliu aprins, a ales sa apuna. Saara,ramasa fara cuvinte in fata acestor clipe pretioase,isi aseaza capul pe umarul lui Marc. Cu un glas ganditor intreaba:
-Cum se face ca n-am avut niciodata timp sa vad aceste lucruri?
-Sara,nu te gandi la condamnari. Primeste acest nou inceput si ai grija de el.
-Da...cred ca va trebui sa-i multumesc Adelinei ca m-a trimis aici. Dar Marc...de ce esti singur?De ce nu ai adus pe cineva aici.cu tine?
-Sa zicem ca nu m-am gandit la asta cand am venit aici.Apoi,n-am mai vrut sa ma intorc de unde am plecat. Poate am asteptat un alt miracol.
-Cred ca te inteleg
-Mai vrei sa mergem inauntru?
-Da.Mi-e putin somn.

Pana si pe Marc l-a schimbat ceva.Ii placea mult sa aiba din nou pe cineva in grija.In plus, Sara parea interesanta.Schimbarile ei de comportament dadeau un gust dulce momentelor.

[va urma]

luni, 7 mai 2012

CAP I Sirop de viata

Era odata un barbat,intr-un colt de padurice,care avea o casuta modesta,langa un lac in care obisnuia sa se reflecte atat rasaritul cat si apusul. Datorita locului deosebit in care traia de ceva vreme,multumea cerului pentru frumusetea si bogatia vietii lui. Uneori, vedea trecatori prin zona si obisnuia sa fie ospitalier,atat cat putea.
Mostenise acest loc de la mama lui,singura ruda pe care o cunoscuse vreodata.Dar...sa nu va fie mila de el,fiindca avea prieteni.Iubea tot ce misca sub soare.

Intr-o dimineata devreme,ii spulbera somnul doua strigate de ajutor. A iesit indata pe usa,iar sub privirea lui a zarit o femeie frumoasa,de culoare alba si ochi verzi.A indraznit sa intrebe:
-esti bine?
-Nu! nu sunt bine.Am venit degeaba pana aici,iar acum imi dau seama cat de mult mi-am irosit timpul si pe deasupra m-am ratacit ca o fata proasta...
El zambi delicat si-i intinse o mana:
-vino! nu te-ai ratacit prea tare.Te invit la un ceai.Stau in casuta umila din spatele tau.
-un ceai?asta se bea dimineata pe aici?
-da,scumpa doamna,sau poate doresti un pahar cu apa daca nu te simti insultata.
-Hmm,de ce as accepta sa intru?
-E doar o invitatie...poate imi povestesti cum ai ajuns aici si de ce ti se pare o pierdere de timp aceasta plimbare matinala.
Cu o privire multumitoare,a acceptat sa intre inauntru. Cand a pasit pragul a avut o surpriza placuta.
-nu pot sa cred! Tu ai pictat peretii astia?
-da,m-am inspirat din natura si anotimpuri.
-mereu ai facut asta?
-nu,nici macar nu aveam talent.Dar de cand m-am mutat aici,cunt alt om.Vino,ia loc.
-tu vorbesti serios?stai pe niste butuci de lemne?
-exact.Si-ti  promit ca nu vei pati nimic daca stai putin.
-bine dar sti...oamenii normali au scaune..chiar si din material lemnos.
-esti amuzanta.Ti-ar prinde bine un astfel de loc.
-nu cred ca m-as obisnui vreodata
-ai putea sa verifici asta
-probabil...
-deci? Care este scopul prezentei tale aici? Poftim ceaiul.
-Multumesc.Pai,una din vechile mele prietene s-a distrat pe seama mea spunandu-mi ca aceasta zona m-ar putea invia ajutandu-ma sa depasesc monotonia vietii solitare.
-inteleg.
-nu,nu ai cum sa intelegi.Am trait momente dificile,mi-am pierdut increderea in oameni siam ajuns sa-mi urasc propria viata.Dar nu stiu de ce-ti spun tie toate astea.Nici macar nu ma cunosti.
-Eu spun sa continui.E benefic pt amandoi: tu te descarci,iar eu pot avea un inceput in a te cunoaste.
-dar nu atat de obosita sa vorbesc!mereu spun atatea..si parca tot degeaba.Nu-mi pot gasi implinirea nicaieri.

Ii cuprinde mana fina,cu raceala specifica atitudinii ei si-i da parul blond,dupa ureche.
-Permite-mi sa-ti fiu gazda,macar pt aceasta zi.Tot ce vom face e sa ne plimbam,sa povestim si sa privim.
-Dar suna atat de plictisitor!
-E pretul ceaiului pe care tocmai l-ai terminat de sorbit.
-Glumesti,nu?
-Desigur.Permite-ti putina liniste si vei intelege.
-fie...de ce razi?
-tocmai mi-am dat seama ca nici macar nu stiu cum te cheama
-sunt Sara.
-eu sunt Marc,incantat de cunostinta.Haide sa-ti arat ceva.
O ia usor de brat si o conduce in locul sau preferat:o coborare spre lac,impodobita cu flori specifice,de culori explozive si...o banca mica.
-Am ajuns.Vrei sa luam loc?
-Dar cum? nu e loc decat pt o singura persoana.si n-am sa-ti stau in brate.De ce razi iar?
-Nu-ti face griji.Locul e pt tine.Eu voi sta pe jos.
-Si acum ce?
-Acum am sa-ti povestesc cate ceva.
-bine,dar sa fie interesant,imi plac povestile interesante.
-stii,am venit aici,la fel ca tine,de la o viata trista,goala si fugitiva.Insa pe mine nu m-a intampinat nimeni.In casa,era doar mama mea care astepta sa se stinga din viata,iar eu am ajuns prea tarziu. n-am avut niciodata timp pt lucrurile importante,vroiam doar sa-mi cada din cer o viata perfecta pe care sa o pot trai. Inainte de moartea ei,mi-am amintit s-o tin de mana,ascultand cum printre lacrimi,imi spunea ultima povestioara,asemeni celor din copilaria mea.

A fost odata un taran care avea un fiu si un cal.
Intr-o buna zi,in timp ce isi ara pamantul cu ajutorul animalului,isi aude fiul strigand: ,, Tata,lasa-ma sa te ajut''.Si el i-a dat voie.Baiatul s-a urcat in sa,dar neavand experienta,a cazut si si-a rupt piciorul.  Satenii din sat au venit  la om si i-au spus:,,-bietul de tine! un fiu ai avut,iar acum nu te mai poate ajuta cu nimic.Trebuie sa fii foarte necajit.'' . Iar el a raspuns: ,,-poate...poate ca nu''.
In urmatoarele zile, a iesit singur,alaturi de calul sau la o scurta plimbare pe pajiste.Dar intr-un moment de neatentie,calul s-a facut nevazut. Barbatul s-a intors acasa gasind cativa sateni pe ogorul sau,care mirati de intamplare exclama:,,bietul de tine! unicul tau animal,care te ajuta sa-ti pui painea pe masa,te-a parasit si el.Viata trebuie sa te fi pedepsit.'' Si el a raspuns din nou: ,,-poate...poate ca nu''. Venise timpul ca intunericul sa se imprastie peste satul mititel,insa,in timp ce soarele apunea lent,taranul se gasea pe prispa casei,asteptand. Deodata,ochii-i vad o minune.Calul sau se intoarce si nu e singur.A mai adus cu el inca 4. Omului ii dau lacrimile,isi saruta animalul si se culca linistit. Dimineata urmatoare,taranii,mirati de ce vad in curtea omului,ii spun: ,,-ce fericire pe tine! se pare ca viata te-a binecuvantat pentru linistea cu care ti-ai tratat nenorocirile.'' Iar el a raspuns:,,-poate.poate ca nu''. 
Trec cateva luni de zile si vine vremea cand toti tinerii din sat primesc cate o instiintare,pt a se prezenta la inrolarea in armata. In afara de fiul acestui barbat,se duc toti baietii. Oamenii,trecand iar pe langa casa omului ofteaza:,,-bietul tau fiu,in loc sa fie unde ii e locul,in loc sa se califice pt barbatie,se afla intr-un scaun cu rotile inca de tanar.E asa de pacat de el''.Si omul spune din nou: ,, poate aveti dreptate,poate ca nu.''. 
Trec doi ani de cand copiii satenilor au plecat,si acum e vremea sa se intoarca.Dar singurele care s-au intors au fost doar scrisorile care isi exprimau regretul:,,Nu pare rau sa va anuntam,fiul dumneavoastra n-a supravietuit razboiului.Condoleante''. Deodata,parca satul a murit.Totusi cativa sateni au venit iar la poarta omului si printre lacrimi i-au zis: ,,- Trebuie sa fii cel mai fericit! Tu inca il mai ai pe fiul tau,inca il poti imbratisa si ii poti saruta tamplele...dar, fiii nostrii au murit.''
Si barbatul a raspuns:,,-poate.important este sa ne pastram speranta si sa nu lasam ca nenorocirile sa ne doboare.'' Iar in semn de compasiune,i-a imbratisat pe rand.

Da Sara.Atunci am inteles ca viata mea are nevoie de mai multa pretuire,de un echilibru;si ca mama mea tocmai ma pregatise pt momentul in care nu-si va mai deschide ochii albastrui,sa ma priveasca. Am fost trist o vreme,dar faptul ca mi-a lasat acest loc,m-a vindecat de nemultumiri si mi-a dat posibilitatea de a privi viata cu alti ochi.
-Marc,ma simt atat de trista! Nu credeam ca tocmai tu,o prezenta atat de ireala,sa fi suferit asa de mult.Multumesc pt asta.E o lectie puternica. Pot sa te imbratisez?
-Desigur.



Eu nu sunt...

Nu sunt una din acele femei
Pt care nu conteaza gramul de tacere
Ci sunt luate pt frumusetea lor.
Nu,pt ca eu n-am frumuseti aparte.


Nu sunt una din acele femei misterioase
Pt care merita luptat.
Nu sunt una din acele femei care
Stiu sa coloreze vieti si sa le puna in rama.


Nu sunt una din sutele de femei
Care-si gasesc implinirea
Intr-o casnicie,ori in lucruri materiale.
Nu sunt nici macar femeia
Care da vigoare vietii tale...


Un fulg de pace

Priveste-ma te rog!
Priveste-ma cum vin
Spre inima ta,prea putin pretuita
Ca sa-ti ard patimile luate-n supradoza.


Iubeste-ma te rog!
Iubeste-ma,in loc sa ma urasti
Si lasa adevarul sa creasca frumos
Adapostind in tine
Noi sentimente,dragi momente si pe mine.


Cheama-ma te rog!
Cheama-ma sa-ti cautam implinirea
Pana la marginile pamantului.
Si daca nu voi putea locui langa ea,
Nu ma lasa sa-ti pazesc de nebuna, inima.


Alunga-ma te rog!
Alunga-ma daca va fi asa.
Ca sa nu sufar pentru dragostea
Pe care-am provocat-o de atatea ori
Fara sa stiu ca-n mine nu sunt zori.


Permite-ti evadarea

Cand sunt trista,dragul meu,
Iar tu ,cum stii,nu esti mereu
Tare-mi place-a fredona
Printre lacrimi,starea mea.

Cand se intampla sa nu stiu
Vietii sa-i mai caut sensul
Amintiri ca sa rescriu
Pentru-a nu-mi canta regretul,
Imi apare-n gand deodata
Sa las aceste tradari;
Sa ma-ntorc rapid,indata,
La copilul ce-am fost ieri.

Ca sa rad,Sa zburd prin vise,
Sa alerg,sa fac surprize.
Sa simt firul pur de iarba,
Gadiland iar talpa mea
Cum facea draga mea mama
Cand in brate ma tinea.


sâmbătă, 5 mai 2012

Licurici in urma

Sti cine-mi vesteste
Noaptea, a ta sosire?
Sti cine din luna
Ia cate-o sclipire?

Sti cine-n tacere
Spune noi povesti?
Sti cine-mi albeste
Cararea cand pleci?

Licurici iubite!
Ei in urma ta,
Ma pastreaza vie,
Naschimbata,asa,
Cum ochilor tai
Le place-a ma vedea.

Asadar ai grija,
De mai vi si pleci
Nu-mi strivi piticii
De pe verzi poteci.
Lasa-i ca sa vina
Sa m-alinte deci!
Tainuiri de-a noastre
Sa-mi sopteasca-n veci.


Fecioara si mire

Mereu am sa-ti cant
Cate-o doina calda,
Ca pachet de drum,
Si balsam in taina.

Drumet obosit,
Foarte murdarit
De jigniri sarace
Si culturi abstracte.
Uite-n ochii mei
Reflectarea ta
Ce se joaca-n pace
Cu inima mea.

Nu-ti pasa de lume
Nu ti-e nimic viata;
Doar momentu-ti cere
Batai chinuite
De suflari prea grele
In doine-oglindite!

Oh,om drag,ce suferi
Vin' la pieptul meu
O viata sa-ti cant,
Sa te vad razand;
Si pe chipu-ti alb,
Soare picurand.




O vorba cu tine

Stiu,floarea tineretii mele
Ca mereu vei fii aici;
Vesnic vei asculta
Ca de pe-aste' buze
Sa-mi picure roua de cuvinte
Care-ti hranesc sufletul.


Nu voi fii niciodata singura
In locul parca irreal
Al intalnirilor noastre intamplatoare.


Ma vei privi-n ascuns
Asteptand sa zbor
Si sa revin din nou.
Vei rade cu mine...
Vei plange cand plang,
Cand scanteia-mi frige
Sufletelul bland.


Dar nu, niciodata...
Nu ma vei parasi pentru clipe
In care nu pot sa-ti vorbesc
Fiindca-n peisaje
Nu ma potrivesc.


miercuri, 2 mai 2012

O voce pretioasa

Te-am alintat cu versuri absolute
Cand aripile simteai ca-ti sunt frante.

Ti-am spus povesti in care sa patrunzi
Cand nu aveai pe unde sa te-ascunzi.

Ti-am mangaiat obrajii injositi
De lacrimi obosite ce tot curg.

Eu...te-am imbratisat
In timp ce nu sperai...
Iubire sa-ti acord
Si dragoste sa-mi dai.

Nu m-ai pierdut...sunt chiar aici;zambeste!
Sunt chiar eu,fata din vechea poveste.
Aceeasi ochi,acelasi ras in soapta...
Dar fara glasul care-ti canta...,,vino indata''



Sa ma gasesti

Cand nu te caut
Ca sa imi vorbesti,
Si nu te strig,
Ca sa ma mai doresti,
Tu,vino! Te rog sa ma gasesti.

Cand nu ascult
Deloc ce planuiesti,
Cnd nu sunt eu
Cum te obisnuiesti,
Tu, vino! Cauta-ma deci.

Cand nu stiu
Ce sa iti vorbesc,
Iar tu-mi spui dulce,tandru,
Te iubesc...
Nu astepta,cuvinte nu gasesc.


In schimb,sa ma iubesti
Cu foc doresc.
Caci clipa va dura...
Si o sa ma trezesc.


Baletul inimii

Incoarda-ti muschii
Inspira profund.
Inchide ochii
Porneste la drum.
Ridica-ti tamplele
Si parul frumos prins...
Apoi calcaiele;
Paseste in cuprins.




Asculta linistea
Estompata de clapele
Pianului ce-ti canta temerile
Si vagi apasari,
Ce te cutremura
Incet,fara urmari.


Nu sti de ce te simti
O data jos,alteori sus in zare;
Dar nu-ti fa griji.
Emotia nu doare.

marți, 1 mai 2012

Iar sa-mi spui iubite...

Spune-mi ce-ar fi daca: ...stelele m-ar oglindi prea mult? Ti-ai dori tu oare,sa le stingi oricum? ...ti-as imprumuta viitorul? Ti-ai dori tu..sa-l iei inapoi? ...as uita cuvinte? Ai citi cu drag...tacarea-mi lipede? ...nu te-as striga draga? Bunatate-avand,m-ai iubi intraga? ...o umbrela-nchisa,mi-ar ascunde inima Ai putea tu oare,sa privesti prin ea? ...ti-as atinge chipul? Mi-ai zambi asa,cum o faci tot timpul? Spune-mi tu,iubire...cum poti fii azi: *dor si fericire? *vis si agonie? *stare de melancolie? *realitate si...iar inchipuire?

luni, 9 aprilie 2012

Parasite-n umbra.



Priviri.
Oriunde le zaresti.
Ca fugi,ca mergi,
Ca stai,le intalnesti.
Dar clipa care tocmai trece,
Le lasa-n umbra si ti-aduce aminte de...

Bucurii.
O dorinta,un zambet de implinire
Si un strigat de multumire.
3 batai de inima mai puternice si...a trecut.
S-au dus in umbra si-au venit...

Iubirile.
Te-au intors pe dos,ti-au dat aripi prin simtiri,
Te-au schimbat complet,s-au jucat cu ratiunea ta
Si...ti-au adus lacrimi.
Apoi au plecat.

Ti-ai amintit pe loc de...

Sentimente.
Ai crezut ca esti frumoasa.
Ai luat oglinda si te-ai uitat atent.
Apoi n-ai mai crezut asta.
Ai crezut c-ai iubit.
Ai incercat sa-ti amintesti prima intalnire cu fericirea
Dar..n-ai reusit si...ai uitat de asta.
Ai crezut c-ai realizat ceva,
Apoi ti-ai amintit ca e doar umbra.

Din necuprinsuri a venit curioasa frica
Sa-mi adreseze o-ntrebare:
Oi fi uitata eu,
Trecand din viata-n dor si disperare,
C-apoi sa mor dorind sa ard mai tare?

Nepasare


Ce-i pasa iubirii
De inimi ce ard,
Ori de sentimente
Care des se sparg?


Ce-i pasa iubirii
De-oglindiri sarace
Care mor zambind,
Lasandu-ne-n pace?


Ce-i pasa gandirii
De-ochii tai curati,
Care-n suflet vad,
Numai pomi uscati?


Ce ii pasa ploii
De-ofurile tale,
Cunoscand ca tu,
Suferi mult prea tare?


Cui ii pasa?Ce?

Mangaierea ta...
Luneca,dispare...
Si dorinta grea,
Arde-n felinare.

sâmbătă, 17 martie 2012

Avere pentru suflet






Da,sunt eu;aceeasi fata simpla si totodata complicata.Respir la fel de frumos,zambesc la fel de placut,traiesc la fel de chinuit;pentru ca din toate averile lumii,cea care conteaza e prea putin exprimata. Da,vorbesc despre dragoste.Nu pot intelege,oricat de mult m-as stradui...de ce e atat de greu sa spui ce simti,alaturi de un gest care sa arate asta? De ce nu-mi pot inneca inima,sa nu mi se vada aceasta latura?De ce sunt atat de slaba? Si...de ce am ajuns sa-mi cersesc atentia si afectiunea? Nu e oare iubirea...acel sentiment greu de stapanit,pe care-l exprimam voit si nevoit?

Nu inteleg ce mi se intampla,ori ce ma doare mai tare: vocea lui,sau lipsa acesteia.Subiectele care trec pe langa mine,sau importanta lor? Gandul ca va veni,sau faptul ca stiu ca planul se va schimba? Cert e..ca duc lipsa de averea mea.
Si mi-e teama...atat de teama de vorba care-mi placea cel mai mult: ''inimile oamenilor nu se schimba''. Dar...voi trai asa?

Nu sunt oare eu cea care scria despre dragoste si toate minunile ei? De ce nu ma mai recunosc?De ce nu mai imi vin idei?
Orice femeie isi asteapta dovada iubirii,asa cum asteapta florile sa se deschida in fata soarelui. Asteapta...si apoi cauta momentul cel mai potrivit s-o intoarca inapoi. Nu stiu...doar mie mi se pare minunat sa existe un barbat care sa lupte pentru dragostea mea?pentru atentie? Care sa fie enervant de insistent sau surprinzator de tacut,aparand drept surpriza,in locuri neasteptate,pentru a-mi aminti ca este mereu acolo? Doar mie mi-ar place sa mi se ceara o imbratisare,sa mi se spuna ca are nevoie de ea,ori sa mi se fure intr-un moment prea putin insemnat?
Nu...nu cred. Asta e visul oricarei femei care iubeste si atat...in care locuieste sinceritatea.Asta e visul femeilor care simt ce simt si eu acum.
In final,sunt furioasa pe cuvinte.Nu ma scapa vreo secunda de-acest zbucium...

joi, 15 martie 2012

Dorinta pura


Asculta-i inima.
Auzi ce frumos bate?
Asemeni unor stropi de ploaie
Curgand dintr-o cetate.

Nu e un vis ascuns,
E-o poveste frumoasa.
Asemeni turturelelor
Ce vin acasa.

Tu sti ce-nviorata-i
Femeia cand te-asteapta
Sa vii cu flori acasa,
Sa-i spui ca e frumoasa.

Asculta iar povestea
Celor ce mai traiesc
Cateva parti din vise
Si totusi reusesc
Sa-mpace si serviciul
Si dorul prea trupesc,
Nascut din amintire,
In clipe ce plutesc.

luni, 12 martie 2012

Moment pentru tine




Da,imi amintesc.Sunt fericita.Nu cum am fost pana acum ci...diferit.
Acum sunt constienta de asta.Nu ma mai simt o copila care alearga dupa vise.
Nu mai simt ca luna ma-nfioara si nici ca gandurile mele...pleaca far' sa sti de ele.

Ma simt...femeie.Asta-i felul in care sunt iubita.Simt batai de inima indraznete,
si multe zambete sincere,ce stau la rand sa ma lumineze,in timp ce tu,ma privesti nostalgic si profund.

Imi amintesc cu drag,inca de la prima intalnire,grija ta,precum un bonus nesperat;langa iubirea,care nu stiu cum ti-am castigat.N-am inteles atata timp... totusi,rabdarea ta m-a trezit placut la viata.Acum,stiu.Si tot ce pot sa spun e...
multumesc.Dar tot ce vreau sa fac e...sa te iubesc :)


duminică, 11 martie 2012

Reintoarcere



Te curat cu rusine
Masca-a umilintei
Care zaci in mine.
Caci,desi n-am avut
Vreun dor de tine
Am ajuns sa trebuiesc
Sa te port iar la mine.


Asa ca rogute,
A nu stiu cata oara
Lipeste-te de-obrajii mei
Prea palizi...
Prefa-te ca mi-s rosii,
Binecuvantati.
Prefa-te ca sunt vesela
Cum ma stiam
Si stai asa...
Pana iti spun sa cazi.

sâmbătă, 10 martie 2012

Izbucnire


Stinge lumina si lasa-ma sa plang.Lasa-ma sa-mi vars amarul care ma domina atat de dureros,intr-o realitate-n care nu stiu sa privesc frumos. De ce?De ce cred ca sunt o romantica si ma hranesc cu vise-n care stiu sa iubesc,cand in viata reala...doar dezamagesc? De ce astept mereu sa fiu iubita-asa cum mi-am imaginat; si de ce nu pot renunta la astfel de vise , cand sunt singura care le vede...iar ceilalti nu inteleg ce se petrece cu mine?
De ce n-am voie doar sa te privesc si sa tac? De ce sa ma impac cu gandul ca mereu trebuie sa pleci,cand stiu ca m-am certat cu timpul,care mi te-napoiaza rar si obosit?Pana cand sa mai privesc aceiasi ochi profunzi,cu care reusesti sa ma patrunzi...fara sa am habar de viitoru-n care te ascunzi?
De ce nu stiu sa am rabdare ma-ntrebai...dar n-am gasit raspuns sub soarele astral.Stiu doar ca in iubire nu e gram de asteptare fara-amar...fara semne de-ntrebare.Da,si mai stiu ca nu mai pot fi eu aceeasi usa larga-n care tot mai bati...caci nu stii cum sa intri far' sa te descalti. E timpul sa ma schimb...sa calc niste aspiratii:)

Paseste-n vis,te rog eu dinadins


Acopera-mi privirea goala
Cu rasuflarea ta usoara
Si spune-mi pt a mia oara
Caci,si de-ti par pierduta iara,
In inima ta fiind vara,
Ma zaresti dansand afara.


Da-mi curaj sa pot fugii
Sa ma pierd in vesnicii
Sa ma joc cu fluturii
Sa traiasca inc-o zi
Ca eu sa mai pot zambi
Ascultand dulci melodii.


Mangaie-mi buzele vii
Sa te recunoasca;stii,
Caci plecand,mai uiti sa vii
Sa le spui noi poezii
Despre scurse clipe,si
Ganduri tot mai aurii.


Coplesita sunt de sunetele noptii
Ce-mi ating timpanele
Si-mi dau emotii...
Caci te-aud pasind in pragul portii
Aducand cu tine glasurile
Sentimentelor de mari proportii.

Invitatie


Te invit in visul meu
Sa-mi zaresti suspinul greu
Ce te-asteapta tot mereu
Soare-al sufletului meu.

Nu stiu de te-aduce vreo oglinda
Sa te mai privesc umpic in tihna,
Ori de mi te povesteste cineva,
Sa-nteleg ce faci tu fara ea...

Stiu ca te iubesc de vreme buna
O spun acum,si peste o secunda
Caci dorul nu-mi da pace de o saptamana
Si tu nu esti,ca sa ma strangi de mana.

vineri, 9 martie 2012

Vartej de intrebari


Suntem oameni,si avem drepturi.Dreptul la vise,la viata si la dragoste.
Dar...ce se intampla atunci cand ratiunea noastra nu se impaca cu inima?
Ce se intampla atunci cand ne indragostim de cine nu merita?
De ce ii iubim pe oamenii astia care provoaca suferinte atat de mari?
De ce ne jucam cu visele si permitem sentimentelor sa se maturizeze cand nu e loc pt ele? Pur si simplu...de ce?

De ce ne autochinuim,intr-o placere provocata,de a-l vedea pe celalalt langa noi? Ce fel de puteri avem, si pe care dintre ele le-am uitat,de nu putem controla sentimentele care merita si care nu?

Stiu.Sunt atat de minunate cand se nasc...incat iti este mila sa le-omori.Dar nu sunt lucruri inocente...sa zici ''pas''...caci mai tarziu in ele te-nfasori.

Femeia


Fiinta fragila,mereu in nevoie,
Vesnic visatoare,
Fantoma alba-a tineretii tale.
Cu ochii-i ca margaritarele de mari valori
Si buze dulci,cu gust de flori.

Fata cuminte la prima vedere
C-apoi sa aflii tu,plin de durere
Ca inima-i luata de-altul
Ce inaintea ta-i facuse patul
Iubirii amortite in dorinta.

Te-ntrebi ades' ce-nseamna azi femeia
Care-n original s-a regasit
Si-apoi,grabita isi pierduse cheia
Locasului in care n-a pasit.

Oare de unde-i vine zambetu maiastru
Ce se reflecta clar pe ceru-albastru?
Si de-unde-i rasar lacrimile care
Prin cantec,emotioneaza-atat de tare?

De unde-si ia finetea vorbelor,
Si-a mainii sale moi, atunci,
Cand fatza-ti mangaie cu drag
In timp ce plangi...

duminică, 26 februarie 2012

Sa fiu a ta,natura


Astept cu nerabdare rasul tau,scumpa natura
Care prin viata-ti coloreaza tot ce-i gri
Si inima-mi imbraca falnic
In dezmierdari si bucurii.

Astept sa vina timpul tau;
Ce imblanzeste orice rau
Si pune peste chipul meu
Un plus de stralucire alba
Ce nu se stinge pana ma lasi prada
Unei noi ierni ce dorul imi pastreaza.



Nu stiu de zorii zilei s-au schimbat
Ori pasarile s-au intors cantand...
Nu stiu nici macar daca am visat
Sa stau in patu-ti verde ascultand
Cum inima imi bate tremurand
Emotia simtind-o pana-n gand.


Tu sti ca nu am alta haina,
Decat firul de iarba nou-nascut
Si n-am nici frumuseti
Ca sa-ti fiu draga
Decat acele flori
Ce inca n-au crescut.


Nu am nici muzica apei ce curge
Si setea imi astampara privind
Nu am nici sentimentul 'cela dulce
Ce-mi spune sa ies sa ma plimb.

Asa ca vino,dulce primavara
Nu mai lasa,ca mult sa te astept
Caci dorul deja-mi da pe dinafara
Si sentimentele-mi striga in piept.

duminică, 19 februarie 2012

Recomandare

Avem multe placeri care ne indulcesc viata...dar sunt momente cand poate nu avem cu cine le imparti sau preferam cateva clipe cu noi insine,lasand timpul sa treaca pe langa noi.Indiferent de moment,mintea noastra e fericita cand ii acordam atentie,lasand-o sa se joace.Pana ne punem ordine in ganduri,pana ne imaginam ce vom face maine, putem lasa jocurile preferate sa ne indulceasca ochii cu imagini alese special pt a creea o stare de bine,dupa pofta fiecaruia.



Distractie placuta!

jocpuzzle.com

joi, 16 februarie 2012

Imi domini gandul


Un paradis de stari mi-ai oferit
In acest cadru surd si mult iubit
O clipa-n care iute m-am indragostit
De ochi-ti dulci care m-au oglindit.

Iubitule!Eterne valuri de momente curg
Cand buzele-ti deschizi sa-mi spui
Ceea ce poate,n-ai spus nimanui
Caci gandu-ti umbla de mult timp hai hui
Si simti nevoia rara sa-mi transpui
Chinuitoare sentimente de iubire
Ce nu vrei sa ramana doar in amintire.

Te simt!Aproape pot sa te miros
Cand mana-ntinzi din visul cel frumos
Ca sa-mi atingi obrajii inrositi
De multele emotii si dorinti
Ce s-au nascut din ganduri necuminti.

Nostalgie tarzie



Ratacita prin ganduri,recit
Vechea poezie
Ce-ti parea ca n-are un sfarsit
Cand obisnuiam sa-ti cant
Cateva versuri,pentru lungi priviri
Si imbogatite certuri.

Stiu;pareau nimicuri.
Doi adolescenti nepotoliti
Ce obisnuiau a se simti mahniti
Pentru dulcea impacare de apoi.

E,poate,placut sa-mi amintesc
Cum in aerul prea fragezesc
Aruncam cu sunete ce asurzesc.

Nu stiu,de as face-o inc-o dat'
Caci acum,inima mea s-a scuturat
De-astfel de dorinte
Ce putin ma mai strabat.

Un joc al mintii



Tu vi.Umbra neschimbatoare
Vi sa-mi ascunzi stupiditatea mare
Sa ma-mpletesti intr-un necunoscut
Fior ce-n minte a cazut si m-a durut.


Imi iei o clipa
Si-o transformi in vise
Imi dai culori
Din cele mai aprinse.
Sa-ncep sa cred
Ca nu e un cliseu
Tot ce-am trait
In paradisul meu.


Tu, ma dezbraci
De negre nopti in care
Lovita cred c-am fost prea tare
In durele mele cosmare.
Cu mana-ti fina
Ma culegi frumos
Ca frunza uda
Stransa de pe jos.
Ma pui pe panza-ti
S-arat maiestuos
In timp ce viata
Imi imbogatesti miraculos.


Ma faci sa cred
C-am inviat cu rost
In asta' lume care
Scufunda tot ce-a fost
In numele iubirii
Ce pierde din folos
Momentele privirii
Si-al curtoaziei cost
In gropile uitarii
...nemarginite.


Mi-ai dat speranta
Ca sa vad mai bine
Tot ce urmeaza
Sa-nfloreasca-n mine
Sa pretuiesc,
Caci nu vor fi putine
Clipele confundate-n ireal
Din cauza dezastrului banal
Al lumii...ce pe fata-si trage-un sal.

miercuri, 15 februarie 2012

Cedez in fata ta,iubire




Cuprinde-mi trupul antipatic
Sfarseste-ma ciudat,nostalgic
Si trecema-n neexistenta
Sa scad a vietii turbulenta
De a te naste in esenta
Pe tine,amor dulce,
Ce ma macini
Si-n stropi imi lasi
Suspinul...cand te clatini.


Nu mai suport
Travaliul de-a te naste
Cu gandul c-apoi singur ai sa mori
Nu mai suport nici frigul
Ce ma paste
Cand in timpane-mi scartaie viori.


Doar...ia-ma.
Du-ma nu stiu unde
Si ia cu tine
Tot ce-nseamna sange.
Caci frica ca voi pierde
Jumatatea ce ma frange
De aproximativ
O viata plange.


Dar cum credeam...
Ti-am poruncit degeaba
Am spus:ia-ma!iubire...
Si-ai plecat.
M-ai lasat chinului intunecat
Cu ochii umeziti ca altadat'
Si inima ...ce-n luna a crapat.

marți, 31 ianuarie 2012

Tu,esti puterea ei



In corpu-ti sta puterea
Temeri sa izgonesti,
Si sa alungi durerea
Pe care o-ntalnesti.


Tu,cunosti unde-i bine.
Sti ce sa-i dai, de vrei,
Zile senine iara,
Sa vezi in ochii ei.


Femeia-i ca si lutul
Din care modelezi
Ce iti incanta ochiul,
Si speri sa nu visezi.


De-i spui o vorba dulce,
Inima-i prinde viata
Si bucurii ti-aduce,
Cat esti la suprafata.


Tu sti ca ea e goala,
Fara dragostea care
Acopera ce doare,
Si deseneaza soare.


Asa ca, fa-te pictor!
Fi creatorul ei.
Si viata-i coloreaza,
Cu multele idei :)

Curiozitate


Si ma cuprinde cateodata o mirare
Cum de barbatii-s buni si noi amare,
Cum vrem sa-i sensibilizam cu disperare
Dar ei,capabili,stiu ce vrem mai tare.

Iubire ne ofera cand in zare
Cuvintele nu au nici o valoare.
Si-n orizonturi gasesc cumpatare
Sa se bazeze-n forma de-ascultare
Pe cine cred de cuviinta,Tare.

E-un fapt placut
Si o lucrare mare
Sa ii avem pe ei,
Drept motivare. :X