Momentul in care mi-am dat voie sa ma descopar,a fost amprentat aici,precum o carte vie;in care s-au asternut cu grija,felurite sentimente...statornice sau nu,inaltatoare sau daramatoare,reale ori fanteziste...in care inima s-a prabusit...si a inviat :)

joi, 16 februarie 2012

Nostalgie tarzie



Ratacita prin ganduri,recit
Vechea poezie
Ce-ti parea ca n-are un sfarsit
Cand obisnuiam sa-ti cant
Cateva versuri,pentru lungi priviri
Si imbogatite certuri.

Stiu;pareau nimicuri.
Doi adolescenti nepotoliti
Ce obisnuiau a se simti mahniti
Pentru dulcea impacare de apoi.

E,poate,placut sa-mi amintesc
Cum in aerul prea fragezesc
Aruncam cu sunete ce asurzesc.

Nu stiu,de as face-o inc-o dat'
Caci acum,inima mea s-a scuturat
De-astfel de dorinte
Ce putin ma mai strabat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu