Momentul in care mi-am dat voie sa ma descopar,a fost amprentat aici,precum o carte vie;in care s-au asternut cu grija,felurite sentimente...statornice sau nu,inaltatoare sau daramatoare,reale ori fanteziste...in care inima s-a prabusit...si a inviat :)

joi, 16 februarie 2012

Un joc al mintii



Tu vi.Umbra neschimbatoare
Vi sa-mi ascunzi stupiditatea mare
Sa ma-mpletesti intr-un necunoscut
Fior ce-n minte a cazut si m-a durut.


Imi iei o clipa
Si-o transformi in vise
Imi dai culori
Din cele mai aprinse.
Sa-ncep sa cred
Ca nu e un cliseu
Tot ce-am trait
In paradisul meu.


Tu, ma dezbraci
De negre nopti in care
Lovita cred c-am fost prea tare
In durele mele cosmare.
Cu mana-ti fina
Ma culegi frumos
Ca frunza uda
Stransa de pe jos.
Ma pui pe panza-ti
S-arat maiestuos
In timp ce viata
Imi imbogatesti miraculos.


Ma faci sa cred
C-am inviat cu rost
In asta' lume care
Scufunda tot ce-a fost
In numele iubirii
Ce pierde din folos
Momentele privirii
Si-al curtoaziei cost
In gropile uitarii
...nemarginite.


Mi-ai dat speranta
Ca sa vad mai bine
Tot ce urmeaza
Sa-nfloreasca-n mine
Sa pretuiesc,
Caci nu vor fi putine
Clipele confundate-n ireal
Din cauza dezastrului banal
Al lumii...ce pe fata-si trage-un sal.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu