Momentul in care mi-am dat voie sa ma descopar,a fost amprentat aici,precum o carte vie;in care s-au asternut cu grija,felurite sentimente...statornice sau nu,inaltatoare sau daramatoare,reale ori fanteziste...in care inima s-a prabusit...si a inviat :)

sâmbătă, 17 martie 2012

Avere pentru suflet






Da,sunt eu;aceeasi fata simpla si totodata complicata.Respir la fel de frumos,zambesc la fel de placut,traiesc la fel de chinuit;pentru ca din toate averile lumii,cea care conteaza e prea putin exprimata. Da,vorbesc despre dragoste.Nu pot intelege,oricat de mult m-as stradui...de ce e atat de greu sa spui ce simti,alaturi de un gest care sa arate asta? De ce nu-mi pot inneca inima,sa nu mi se vada aceasta latura?De ce sunt atat de slaba? Si...de ce am ajuns sa-mi cersesc atentia si afectiunea? Nu e oare iubirea...acel sentiment greu de stapanit,pe care-l exprimam voit si nevoit?

Nu inteleg ce mi se intampla,ori ce ma doare mai tare: vocea lui,sau lipsa acesteia.Subiectele care trec pe langa mine,sau importanta lor? Gandul ca va veni,sau faptul ca stiu ca planul se va schimba? Cert e..ca duc lipsa de averea mea.
Si mi-e teama...atat de teama de vorba care-mi placea cel mai mult: ''inimile oamenilor nu se schimba''. Dar...voi trai asa?

Nu sunt oare eu cea care scria despre dragoste si toate minunile ei? De ce nu ma mai recunosc?De ce nu mai imi vin idei?
Orice femeie isi asteapta dovada iubirii,asa cum asteapta florile sa se deschida in fata soarelui. Asteapta...si apoi cauta momentul cel mai potrivit s-o intoarca inapoi. Nu stiu...doar mie mi se pare minunat sa existe un barbat care sa lupte pentru dragostea mea?pentru atentie? Care sa fie enervant de insistent sau surprinzator de tacut,aparand drept surpriza,in locuri neasteptate,pentru a-mi aminti ca este mereu acolo? Doar mie mi-ar place sa mi se ceara o imbratisare,sa mi se spuna ca are nevoie de ea,ori sa mi se fure intr-un moment prea putin insemnat?
Nu...nu cred. Asta e visul oricarei femei care iubeste si atat...in care locuieste sinceritatea.Asta e visul femeilor care simt ce simt si eu acum.
In final,sunt furioasa pe cuvinte.Nu ma scapa vreo secunda de-acest zbucium...

joi, 15 martie 2012

Dorinta pura


Asculta-i inima.
Auzi ce frumos bate?
Asemeni unor stropi de ploaie
Curgand dintr-o cetate.

Nu e un vis ascuns,
E-o poveste frumoasa.
Asemeni turturelelor
Ce vin acasa.

Tu sti ce-nviorata-i
Femeia cand te-asteapta
Sa vii cu flori acasa,
Sa-i spui ca e frumoasa.

Asculta iar povestea
Celor ce mai traiesc
Cateva parti din vise
Si totusi reusesc
Sa-mpace si serviciul
Si dorul prea trupesc,
Nascut din amintire,
In clipe ce plutesc.

luni, 12 martie 2012

Moment pentru tine




Da,imi amintesc.Sunt fericita.Nu cum am fost pana acum ci...diferit.
Acum sunt constienta de asta.Nu ma mai simt o copila care alearga dupa vise.
Nu mai simt ca luna ma-nfioara si nici ca gandurile mele...pleaca far' sa sti de ele.

Ma simt...femeie.Asta-i felul in care sunt iubita.Simt batai de inima indraznete,
si multe zambete sincere,ce stau la rand sa ma lumineze,in timp ce tu,ma privesti nostalgic si profund.

Imi amintesc cu drag,inca de la prima intalnire,grija ta,precum un bonus nesperat;langa iubirea,care nu stiu cum ti-am castigat.N-am inteles atata timp... totusi,rabdarea ta m-a trezit placut la viata.Acum,stiu.Si tot ce pot sa spun e...
multumesc.Dar tot ce vreau sa fac e...sa te iubesc :)


duminică, 11 martie 2012

Reintoarcere



Te curat cu rusine
Masca-a umilintei
Care zaci in mine.
Caci,desi n-am avut
Vreun dor de tine
Am ajuns sa trebuiesc
Sa te port iar la mine.


Asa ca rogute,
A nu stiu cata oara
Lipeste-te de-obrajii mei
Prea palizi...
Prefa-te ca mi-s rosii,
Binecuvantati.
Prefa-te ca sunt vesela
Cum ma stiam
Si stai asa...
Pana iti spun sa cazi.

sâmbătă, 10 martie 2012

Izbucnire


Stinge lumina si lasa-ma sa plang.Lasa-ma sa-mi vars amarul care ma domina atat de dureros,intr-o realitate-n care nu stiu sa privesc frumos. De ce?De ce cred ca sunt o romantica si ma hranesc cu vise-n care stiu sa iubesc,cand in viata reala...doar dezamagesc? De ce astept mereu sa fiu iubita-asa cum mi-am imaginat; si de ce nu pot renunta la astfel de vise , cand sunt singura care le vede...iar ceilalti nu inteleg ce se petrece cu mine?
De ce n-am voie doar sa te privesc si sa tac? De ce sa ma impac cu gandul ca mereu trebuie sa pleci,cand stiu ca m-am certat cu timpul,care mi te-napoiaza rar si obosit?Pana cand sa mai privesc aceiasi ochi profunzi,cu care reusesti sa ma patrunzi...fara sa am habar de viitoru-n care te ascunzi?
De ce nu stiu sa am rabdare ma-ntrebai...dar n-am gasit raspuns sub soarele astral.Stiu doar ca in iubire nu e gram de asteptare fara-amar...fara semne de-ntrebare.Da,si mai stiu ca nu mai pot fi eu aceeasi usa larga-n care tot mai bati...caci nu stii cum sa intri far' sa te descalti. E timpul sa ma schimb...sa calc niste aspiratii:)

Paseste-n vis,te rog eu dinadins


Acopera-mi privirea goala
Cu rasuflarea ta usoara
Si spune-mi pt a mia oara
Caci,si de-ti par pierduta iara,
In inima ta fiind vara,
Ma zaresti dansand afara.


Da-mi curaj sa pot fugii
Sa ma pierd in vesnicii
Sa ma joc cu fluturii
Sa traiasca inc-o zi
Ca eu sa mai pot zambi
Ascultand dulci melodii.


Mangaie-mi buzele vii
Sa te recunoasca;stii,
Caci plecand,mai uiti sa vii
Sa le spui noi poezii
Despre scurse clipe,si
Ganduri tot mai aurii.


Coplesita sunt de sunetele noptii
Ce-mi ating timpanele
Si-mi dau emotii...
Caci te-aud pasind in pragul portii
Aducand cu tine glasurile
Sentimentelor de mari proportii.

Invitatie


Te invit in visul meu
Sa-mi zaresti suspinul greu
Ce te-asteapta tot mereu
Soare-al sufletului meu.

Nu stiu de te-aduce vreo oglinda
Sa te mai privesc umpic in tihna,
Ori de mi te povesteste cineva,
Sa-nteleg ce faci tu fara ea...

Stiu ca te iubesc de vreme buna
O spun acum,si peste o secunda
Caci dorul nu-mi da pace de o saptamana
Si tu nu esti,ca sa ma strangi de mana.

vineri, 9 martie 2012

Vartej de intrebari


Suntem oameni,si avem drepturi.Dreptul la vise,la viata si la dragoste.
Dar...ce se intampla atunci cand ratiunea noastra nu se impaca cu inima?
Ce se intampla atunci cand ne indragostim de cine nu merita?
De ce ii iubim pe oamenii astia care provoaca suferinte atat de mari?
De ce ne jucam cu visele si permitem sentimentelor sa se maturizeze cand nu e loc pt ele? Pur si simplu...de ce?

De ce ne autochinuim,intr-o placere provocata,de a-l vedea pe celalalt langa noi? Ce fel de puteri avem, si pe care dintre ele le-am uitat,de nu putem controla sentimentele care merita si care nu?

Stiu.Sunt atat de minunate cand se nasc...incat iti este mila sa le-omori.Dar nu sunt lucruri inocente...sa zici ''pas''...caci mai tarziu in ele te-nfasori.

Femeia


Fiinta fragila,mereu in nevoie,
Vesnic visatoare,
Fantoma alba-a tineretii tale.
Cu ochii-i ca margaritarele de mari valori
Si buze dulci,cu gust de flori.

Fata cuminte la prima vedere
C-apoi sa aflii tu,plin de durere
Ca inima-i luata de-altul
Ce inaintea ta-i facuse patul
Iubirii amortite in dorinta.

Te-ntrebi ades' ce-nseamna azi femeia
Care-n original s-a regasit
Si-apoi,grabita isi pierduse cheia
Locasului in care n-a pasit.

Oare de unde-i vine zambetu maiastru
Ce se reflecta clar pe ceru-albastru?
Si de-unde-i rasar lacrimile care
Prin cantec,emotioneaza-atat de tare?

De unde-si ia finetea vorbelor,
Si-a mainii sale moi, atunci,
Cand fatza-ti mangaie cu drag
In timp ce plangi...