Momentul in care mi-am dat voie sa ma descopar,a fost amprentat aici,precum o carte vie;in care s-au asternut cu grija,felurite sentimente...statornice sau nu,inaltatoare sau daramatoare,reale ori fanteziste...in care inima s-a prabusit...si a inviat :)

sâmbătă, 10 martie 2012

Izbucnire


Stinge lumina si lasa-ma sa plang.Lasa-ma sa-mi vars amarul care ma domina atat de dureros,intr-o realitate-n care nu stiu sa privesc frumos. De ce?De ce cred ca sunt o romantica si ma hranesc cu vise-n care stiu sa iubesc,cand in viata reala...doar dezamagesc? De ce astept mereu sa fiu iubita-asa cum mi-am imaginat; si de ce nu pot renunta la astfel de vise , cand sunt singura care le vede...iar ceilalti nu inteleg ce se petrece cu mine?
De ce n-am voie doar sa te privesc si sa tac? De ce sa ma impac cu gandul ca mereu trebuie sa pleci,cand stiu ca m-am certat cu timpul,care mi te-napoiaza rar si obosit?Pana cand sa mai privesc aceiasi ochi profunzi,cu care reusesti sa ma patrunzi...fara sa am habar de viitoru-n care te ascunzi?
De ce nu stiu sa am rabdare ma-ntrebai...dar n-am gasit raspuns sub soarele astral.Stiu doar ca in iubire nu e gram de asteptare fara-amar...fara semne de-ntrebare.Da,si mai stiu ca nu mai pot fi eu aceeasi usa larga-n care tot mai bati...caci nu stii cum sa intri far' sa te descalti. E timpul sa ma schimb...sa calc niste aspiratii:)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu