Momentul in care mi-am dat voie sa ma descopar,a fost amprentat aici,precum o carte vie;in care s-au asternut cu grija,felurite sentimente...statornice sau nu,inaltatoare sau daramatoare,reale ori fanteziste...in care inima s-a prabusit...si a inviat :)

vineri, 25 mai 2012

Privire fantomatica

Cu mana stanga
I-am atins chipul lasat
Si l-am intors
Sa-l pot citi odat'!


Am dat mirat
De-o frumusete aspra
Ce-n ochi pastra
Toata splendoarea-albastra.


Mi-am spus ca totul
Pare o minune
Asa trup firav,fara nume
Sa se ascunda-n margine de lume


Sa fure cu-ndarjire frumuseti
Sa le pastreze pentru dimineti
S-apoi sa se transpuna in tristeti
Picurand vise pentru cei isteti...


miercuri, 23 mai 2012

Vinovatie dulce

Esti vinovat,iubitul meu
De linistea profunda ce ma-neaca
Si de-armonia prea perfecta 
Ce pluteste-n mine.

Esti vinovat,oh,dragul meu
De cuvintele ce-au amortit undeva
Suspendate-n neant
Pana in acest moment
Cand am nevoie sa le strig 
Sperand sa revina.

Esti vinovat pentru acest 
Gram nou de fericire
Ce prinde aripi 
Si zboara peste nedreptati
Facandu-le atat de nensemnate!

Esti vinovat pentru emotiile
Nascute si nenascute
In fiecare secunda
Cand gandul meu rataceste cautandu-te.

Esti vinovat de placeri ascunse in strafunduri
Care acum invie si ma depasesc
Sufland peste mine dorinte amestecate.

Esti prea vinovat,iubitul meu
De ceea ce insemn acum:
Un labirint in flacari.

 
 

sâmbătă, 19 mai 2012

Certitudini si incertitudini

Iubesc bunatatea si blandetea vorbelor tale care,atunci cand am nevoie,picura cu indurare. Iubesc privirea ce n-o pot citi...mereu gresesc ghicind ganduri pustii. Ma-ntreb cu poti sa ma complimentezi si sa ma jignesti in acelasi timp si in aceeasi masura,facandu-ma s-aleg totusi sa rad? Ma-ntreb cum de-i posibil sa ma ierti ,cand din nimicuri ma trezesc ca sa te cert? Si...cum poti sa mai crezi in sentimente?Nu ti-e teama ca intr-o zi vor alege sa dispara fulgerator? Stiu ca ai acest drept.Si mai stiu ca te poti refolosi de cuvinte dandu-le mereu alta nuanta. Iubitule, e ceva nou aici. In care sfant moment ti-ai abandonat gandurile si te-ai lasat prada bratelor mele?


joi, 17 mai 2012

Un vis nocturn

In vis de noapte te plimbai
Tu,om ce cauzezi placere
Si te-auzeam cum imi rosteai
Un nume,al durerii mele.

Nepriceput,usor profund,
Te-ai ratacit prin mii de stele
Si ti-ai gasit un loc sa stai
Fara a sti de-a mea cadere.

Ai prins un fir de aer proaspat
Si l-ai ascuns in buzunar
Ca,de mai vii vreodata-acasa,
Sa poti sa-mi dai un unic dar
Si, peste ani, cand tampla-mi cade
Si viata-mi se stinge-n zadar,
Sa pot sorbi o-nghititura,
Sa mai raman a ta,macar.

Tu,ai fost leacul vietii mele
Mi-ai cantarit promisiuni;
Mi-ai spus ca-s singura avere
Cand te plimbai printre furtuni.

M-ai tras de brat
Si mi-ai dat vise
Mi-ai spus sa tac si sa urmez
Un drum neterminat ce duce
Pe calea vietii,caci tu crezi
In prea pastrata ta speranta
Din amintiri prin care vezi.

Am mers o vreme langa tine
Apoi,m-am ratacit oprind
Taceri desavarsite grele
M-au pus sa merg n-apoi gresind
Si suspinand pentru durere
Caci n-am sa te mai vad zambind.

Oh,ce nedumeriri m-apasa
Si ce maini reci ma mai cuprind
E ca si cum m-am prins in plasa...
O pasare de plumb am devenit.

Nu mai stiu drumul catre casa...
Tu,esti salvat oriunde-ai fi;
Nu vreau sa sorb din dar
O ,lasa, oricum nu ne vom mai gasi.

Placuta sa iti fie viata
Si sa ma uiti,caci n-am urmat
A ta intelepciune vaga,
De care ieri m-am departat.


luni, 14 mai 2012

Ruga de multumire

Tata sfant,iubit si vesnic
Stalpul meu de zi cu zi,
Picuri roua peste mine
Ca sa-mi trezesti bucurii.

Stiu Tata,ca-n clipe grele
Tu,necazul mi-l asculti
Si ma mangai cand durere
In inima mi-a patruns.

Cine e mai scump ca tine?
Cine e mai minunat?
Cand din inima Ta mare
Pura viata ai format

Si cu mainile marete
In secret m-ai modelat
Si mi-ai dat in dar suflare
Sa te laud,m-ai creat.

Tu,ma vezi cand plang in taina
Si nu stiu ce sa mai fac
Pasii mi-i ghidezi cu grija
Si ma sprijini sa nu cad.

De dureri ma scapi prin zambet;
Voie buna Tu, imi dai
Si balsam imi lasi sa curga
Peste rani care dispar.

Da,Tu,esti mereu acolo
Si cand trupul mi-i bolnav
Bucurie si putere-mi furnizezi neincetat
Fiindca-n dragostea Ta mare,gestu-i neconditionat.

Cand ma vezi ca zac purtata
De ganduri ce ma strabat
Si mai uit sa iti vorbesc
De poveri ce m-au legat,

Cand dezamagiri iau locul
Soarelui de altadat'
Si pacea isi stinge focul
Iar eu cred ca-s terminat,

Tu,ma cauti, Tata Sfant
Si imi spui in gand curat
Ca, de partea mi-am facut-o,
Ma consideri aprobat.

Apoi,cu vorbirea-ti calda
Stiind ce-i in gandul meu,
Ma disciplinezi indata,
Strigandu-ma ,,fiul meu''.

Fiindca-ti place sa ma vezi
Fericit,credinta-avand,
Tu,povara imi dezlegi
Si ma-nveti sa plec razand.

Nu te saturi sa-mi porti grija
Caci umil de sunt mereu,
In amabilitatea-Ti mare
Ma pastrezi in cortul Tau.

Si speranta-mi pui prin ochii
Credintei,sa fiu mereu
Un copil care-ti aduce
Bucurii si cand e greu.

Pentru toate-acestea Tata
Nu-i destul un ''multumesc ''.
Deci,eu viata mea intreaga,
Cu credinta-ti daruiesc
Si din inima mea mica,
Pot sa-ti spun ca TE IUBESC!



Cap II Sirop de viata [part 1]

-desi rar imi permit sa recunosc,cred ca am gresit adineaori.Esti persoana cea mai potrivita sa ma inteleaga.M-ai facut curioasa cu privire la acest loc.Nu stiu cum voi rezista dar...pot sa raman o vreme?
-binenteles ca poti.Defapt,te-ai hotarat destul de repede.

Parca inima Sarei s-a inmuiat brusc.Avea dorinta de a vorbi si a asculta.A pierdut orice sentiment de frustrare si ironie.Se simtea diferit in compania lui Marc.

-Marc...incepe sa se faca tarziu.Nu intram inauntru?
-Te simti in siguranta cu mine?
-Oarecum...
-atunci ramai.Vei vedea ceva spectaculos.

Au mai povestit cateva jumatati de ora in timp ce linistea le pazea cuvintele si cantecul pasarelelor ii conducea afara din realitate.Apoi,cand soarele a trebuit sa paraseasca pentru cateva ore ziua,s-a privit in oglinda, folosind tocmai lacul de sub ochii celor doi.A schimbat cateva culori fascinante si in final s-a hotarat. In portocaliu aprins, a ales sa apuna. Saara,ramasa fara cuvinte in fata acestor clipe pretioase,isi aseaza capul pe umarul lui Marc. Cu un glas ganditor intreaba:
-Cum se face ca n-am avut niciodata timp sa vad aceste lucruri?
-Sara,nu te gandi la condamnari. Primeste acest nou inceput si ai grija de el.
-Da...cred ca va trebui sa-i multumesc Adelinei ca m-a trimis aici. Dar Marc...de ce esti singur?De ce nu ai adus pe cineva aici.cu tine?
-Sa zicem ca nu m-am gandit la asta cand am venit aici.Apoi,n-am mai vrut sa ma intorc de unde am plecat. Poate am asteptat un alt miracol.
-Cred ca te inteleg
-Mai vrei sa mergem inauntru?
-Da.Mi-e putin somn.

Pana si pe Marc l-a schimbat ceva.Ii placea mult sa aiba din nou pe cineva in grija.In plus, Sara parea interesanta.Schimbarile ei de comportament dadeau un gust dulce momentelor.

[va urma]

luni, 7 mai 2012

CAP I Sirop de viata

Era odata un barbat,intr-un colt de padurice,care avea o casuta modesta,langa un lac in care obisnuia sa se reflecte atat rasaritul cat si apusul. Datorita locului deosebit in care traia de ceva vreme,multumea cerului pentru frumusetea si bogatia vietii lui. Uneori, vedea trecatori prin zona si obisnuia sa fie ospitalier,atat cat putea.
Mostenise acest loc de la mama lui,singura ruda pe care o cunoscuse vreodata.Dar...sa nu va fie mila de el,fiindca avea prieteni.Iubea tot ce misca sub soare.

Intr-o dimineata devreme,ii spulbera somnul doua strigate de ajutor. A iesit indata pe usa,iar sub privirea lui a zarit o femeie frumoasa,de culoare alba si ochi verzi.A indraznit sa intrebe:
-esti bine?
-Nu! nu sunt bine.Am venit degeaba pana aici,iar acum imi dau seama cat de mult mi-am irosit timpul si pe deasupra m-am ratacit ca o fata proasta...
El zambi delicat si-i intinse o mana:
-vino! nu te-ai ratacit prea tare.Te invit la un ceai.Stau in casuta umila din spatele tau.
-un ceai?asta se bea dimineata pe aici?
-da,scumpa doamna,sau poate doresti un pahar cu apa daca nu te simti insultata.
-Hmm,de ce as accepta sa intru?
-E doar o invitatie...poate imi povestesti cum ai ajuns aici si de ce ti se pare o pierdere de timp aceasta plimbare matinala.
Cu o privire multumitoare,a acceptat sa intre inauntru. Cand a pasit pragul a avut o surpriza placuta.
-nu pot sa cred! Tu ai pictat peretii astia?
-da,m-am inspirat din natura si anotimpuri.
-mereu ai facut asta?
-nu,nici macar nu aveam talent.Dar de cand m-am mutat aici,cunt alt om.Vino,ia loc.
-tu vorbesti serios?stai pe niste butuci de lemne?
-exact.Si-ti  promit ca nu vei pati nimic daca stai putin.
-bine dar sti...oamenii normali au scaune..chiar si din material lemnos.
-esti amuzanta.Ti-ar prinde bine un astfel de loc.
-nu cred ca m-as obisnui vreodata
-ai putea sa verifici asta
-probabil...
-deci? Care este scopul prezentei tale aici? Poftim ceaiul.
-Multumesc.Pai,una din vechile mele prietene s-a distrat pe seama mea spunandu-mi ca aceasta zona m-ar putea invia ajutandu-ma sa depasesc monotonia vietii solitare.
-inteleg.
-nu,nu ai cum sa intelegi.Am trait momente dificile,mi-am pierdut increderea in oameni siam ajuns sa-mi urasc propria viata.Dar nu stiu de ce-ti spun tie toate astea.Nici macar nu ma cunosti.
-Eu spun sa continui.E benefic pt amandoi: tu te descarci,iar eu pot avea un inceput in a te cunoaste.
-dar nu atat de obosita sa vorbesc!mereu spun atatea..si parca tot degeaba.Nu-mi pot gasi implinirea nicaieri.

Ii cuprinde mana fina,cu raceala specifica atitudinii ei si-i da parul blond,dupa ureche.
-Permite-mi sa-ti fiu gazda,macar pt aceasta zi.Tot ce vom face e sa ne plimbam,sa povestim si sa privim.
-Dar suna atat de plictisitor!
-E pretul ceaiului pe care tocmai l-ai terminat de sorbit.
-Glumesti,nu?
-Desigur.Permite-ti putina liniste si vei intelege.
-fie...de ce razi?
-tocmai mi-am dat seama ca nici macar nu stiu cum te cheama
-sunt Sara.
-eu sunt Marc,incantat de cunostinta.Haide sa-ti arat ceva.
O ia usor de brat si o conduce in locul sau preferat:o coborare spre lac,impodobita cu flori specifice,de culori explozive si...o banca mica.
-Am ajuns.Vrei sa luam loc?
-Dar cum? nu e loc decat pt o singura persoana.si n-am sa-ti stau in brate.De ce razi iar?
-Nu-ti face griji.Locul e pt tine.Eu voi sta pe jos.
-Si acum ce?
-Acum am sa-ti povestesc cate ceva.
-bine,dar sa fie interesant,imi plac povestile interesante.
-stii,am venit aici,la fel ca tine,de la o viata trista,goala si fugitiva.Insa pe mine nu m-a intampinat nimeni.In casa,era doar mama mea care astepta sa se stinga din viata,iar eu am ajuns prea tarziu. n-am avut niciodata timp pt lucrurile importante,vroiam doar sa-mi cada din cer o viata perfecta pe care sa o pot trai. Inainte de moartea ei,mi-am amintit s-o tin de mana,ascultand cum printre lacrimi,imi spunea ultima povestioara,asemeni celor din copilaria mea.

A fost odata un taran care avea un fiu si un cal.
Intr-o buna zi,in timp ce isi ara pamantul cu ajutorul animalului,isi aude fiul strigand: ,, Tata,lasa-ma sa te ajut''.Si el i-a dat voie.Baiatul s-a urcat in sa,dar neavand experienta,a cazut si si-a rupt piciorul.  Satenii din sat au venit  la om si i-au spus:,,-bietul de tine! un fiu ai avut,iar acum nu te mai poate ajuta cu nimic.Trebuie sa fii foarte necajit.'' . Iar el a raspuns: ,,-poate...poate ca nu''.
In urmatoarele zile, a iesit singur,alaturi de calul sau la o scurta plimbare pe pajiste.Dar intr-un moment de neatentie,calul s-a facut nevazut. Barbatul s-a intors acasa gasind cativa sateni pe ogorul sau,care mirati de intamplare exclama:,,bietul de tine! unicul tau animal,care te ajuta sa-ti pui painea pe masa,te-a parasit si el.Viata trebuie sa te fi pedepsit.'' Si el a raspuns din nou: ,,-poate...poate ca nu''. Venise timpul ca intunericul sa se imprastie peste satul mititel,insa,in timp ce soarele apunea lent,taranul se gasea pe prispa casei,asteptand. Deodata,ochii-i vad o minune.Calul sau se intoarce si nu e singur.A mai adus cu el inca 4. Omului ii dau lacrimile,isi saruta animalul si se culca linistit. Dimineata urmatoare,taranii,mirati de ce vad in curtea omului,ii spun: ,,-ce fericire pe tine! se pare ca viata te-a binecuvantat pentru linistea cu care ti-ai tratat nenorocirile.'' Iar el a raspuns:,,-poate.poate ca nu''. 
Trec cateva luni de zile si vine vremea cand toti tinerii din sat primesc cate o instiintare,pt a se prezenta la inrolarea in armata. In afara de fiul acestui barbat,se duc toti baietii. Oamenii,trecand iar pe langa casa omului ofteaza:,,-bietul tau fiu,in loc sa fie unde ii e locul,in loc sa se califice pt barbatie,se afla intr-un scaun cu rotile inca de tanar.E asa de pacat de el''.Si omul spune din nou: ,, poate aveti dreptate,poate ca nu.''. 
Trec doi ani de cand copiii satenilor au plecat,si acum e vremea sa se intoarca.Dar singurele care s-au intors au fost doar scrisorile care isi exprimau regretul:,,Nu pare rau sa va anuntam,fiul dumneavoastra n-a supravietuit razboiului.Condoleante''. Deodata,parca satul a murit.Totusi cativa sateni au venit iar la poarta omului si printre lacrimi i-au zis: ,,- Trebuie sa fii cel mai fericit! Tu inca il mai ai pe fiul tau,inca il poti imbratisa si ii poti saruta tamplele...dar, fiii nostrii au murit.''
Si barbatul a raspuns:,,-poate.important este sa ne pastram speranta si sa nu lasam ca nenorocirile sa ne doboare.'' Iar in semn de compasiune,i-a imbratisat pe rand.

Da Sara.Atunci am inteles ca viata mea are nevoie de mai multa pretuire,de un echilibru;si ca mama mea tocmai ma pregatise pt momentul in care nu-si va mai deschide ochii albastrui,sa ma priveasca. Am fost trist o vreme,dar faptul ca mi-a lasat acest loc,m-a vindecat de nemultumiri si mi-a dat posibilitatea de a privi viata cu alti ochi.
-Marc,ma simt atat de trista! Nu credeam ca tocmai tu,o prezenta atat de ireala,sa fi suferit asa de mult.Multumesc pt asta.E o lectie puternica. Pot sa te imbratisez?
-Desigur.



Eu nu sunt...

Nu sunt una din acele femei
Pt care nu conteaza gramul de tacere
Ci sunt luate pt frumusetea lor.
Nu,pt ca eu n-am frumuseti aparte.


Nu sunt una din acele femei misterioase
Pt care merita luptat.
Nu sunt una din acele femei care
Stiu sa coloreze vieti si sa le puna in rama.


Nu sunt una din sutele de femei
Care-si gasesc implinirea
Intr-o casnicie,ori in lucruri materiale.
Nu sunt nici macar femeia
Care da vigoare vietii tale...


Un fulg de pace

Priveste-ma te rog!
Priveste-ma cum vin
Spre inima ta,prea putin pretuita
Ca sa-ti ard patimile luate-n supradoza.


Iubeste-ma te rog!
Iubeste-ma,in loc sa ma urasti
Si lasa adevarul sa creasca frumos
Adapostind in tine
Noi sentimente,dragi momente si pe mine.


Cheama-ma te rog!
Cheama-ma sa-ti cautam implinirea
Pana la marginile pamantului.
Si daca nu voi putea locui langa ea,
Nu ma lasa sa-ti pazesc de nebuna, inima.


Alunga-ma te rog!
Alunga-ma daca va fi asa.
Ca sa nu sufar pentru dragostea
Pe care-am provocat-o de atatea ori
Fara sa stiu ca-n mine nu sunt zori.


Permite-ti evadarea

Cand sunt trista,dragul meu,
Iar tu ,cum stii,nu esti mereu
Tare-mi place-a fredona
Printre lacrimi,starea mea.

Cand se intampla sa nu stiu
Vietii sa-i mai caut sensul
Amintiri ca sa rescriu
Pentru-a nu-mi canta regretul,
Imi apare-n gand deodata
Sa las aceste tradari;
Sa ma-ntorc rapid,indata,
La copilul ce-am fost ieri.

Ca sa rad,Sa zburd prin vise,
Sa alerg,sa fac surprize.
Sa simt firul pur de iarba,
Gadiland iar talpa mea
Cum facea draga mea mama
Cand in brate ma tinea.


sâmbătă, 5 mai 2012

Licurici in urma

Sti cine-mi vesteste
Noaptea, a ta sosire?
Sti cine din luna
Ia cate-o sclipire?

Sti cine-n tacere
Spune noi povesti?
Sti cine-mi albeste
Cararea cand pleci?

Licurici iubite!
Ei in urma ta,
Ma pastreaza vie,
Naschimbata,asa,
Cum ochilor tai
Le place-a ma vedea.

Asadar ai grija,
De mai vi si pleci
Nu-mi strivi piticii
De pe verzi poteci.
Lasa-i ca sa vina
Sa m-alinte deci!
Tainuiri de-a noastre
Sa-mi sopteasca-n veci.


Fecioara si mire

Mereu am sa-ti cant
Cate-o doina calda,
Ca pachet de drum,
Si balsam in taina.

Drumet obosit,
Foarte murdarit
De jigniri sarace
Si culturi abstracte.
Uite-n ochii mei
Reflectarea ta
Ce se joaca-n pace
Cu inima mea.

Nu-ti pasa de lume
Nu ti-e nimic viata;
Doar momentu-ti cere
Batai chinuite
De suflari prea grele
In doine-oglindite!

Oh,om drag,ce suferi
Vin' la pieptul meu
O viata sa-ti cant,
Sa te vad razand;
Si pe chipu-ti alb,
Soare picurand.




O vorba cu tine

Stiu,floarea tineretii mele
Ca mereu vei fii aici;
Vesnic vei asculta
Ca de pe-aste' buze
Sa-mi picure roua de cuvinte
Care-ti hranesc sufletul.


Nu voi fii niciodata singura
In locul parca irreal
Al intalnirilor noastre intamplatoare.


Ma vei privi-n ascuns
Asteptand sa zbor
Si sa revin din nou.
Vei rade cu mine...
Vei plange cand plang,
Cand scanteia-mi frige
Sufletelul bland.


Dar nu, niciodata...
Nu ma vei parasi pentru clipe
In care nu pot sa-ti vorbesc
Fiindca-n peisaje
Nu ma potrivesc.


miercuri, 2 mai 2012

O voce pretioasa

Te-am alintat cu versuri absolute
Cand aripile simteai ca-ti sunt frante.

Ti-am spus povesti in care sa patrunzi
Cand nu aveai pe unde sa te-ascunzi.

Ti-am mangaiat obrajii injositi
De lacrimi obosite ce tot curg.

Eu...te-am imbratisat
In timp ce nu sperai...
Iubire sa-ti acord
Si dragoste sa-mi dai.

Nu m-ai pierdut...sunt chiar aici;zambeste!
Sunt chiar eu,fata din vechea poveste.
Aceeasi ochi,acelasi ras in soapta...
Dar fara glasul care-ti canta...,,vino indata''



Sa ma gasesti

Cand nu te caut
Ca sa imi vorbesti,
Si nu te strig,
Ca sa ma mai doresti,
Tu,vino! Te rog sa ma gasesti.

Cand nu ascult
Deloc ce planuiesti,
Cnd nu sunt eu
Cum te obisnuiesti,
Tu, vino! Cauta-ma deci.

Cand nu stiu
Ce sa iti vorbesc,
Iar tu-mi spui dulce,tandru,
Te iubesc...
Nu astepta,cuvinte nu gasesc.


In schimb,sa ma iubesti
Cu foc doresc.
Caci clipa va dura...
Si o sa ma trezesc.


Baletul inimii

Incoarda-ti muschii
Inspira profund.
Inchide ochii
Porneste la drum.
Ridica-ti tamplele
Si parul frumos prins...
Apoi calcaiele;
Paseste in cuprins.




Asculta linistea
Estompata de clapele
Pianului ce-ti canta temerile
Si vagi apasari,
Ce te cutremura
Incet,fara urmari.


Nu sti de ce te simti
O data jos,alteori sus in zare;
Dar nu-ti fa griji.
Emotia nu doare.

marți, 1 mai 2012

Iar sa-mi spui iubite...

Spune-mi ce-ar fi daca: ...stelele m-ar oglindi prea mult? Ti-ai dori tu oare,sa le stingi oricum? ...ti-as imprumuta viitorul? Ti-ai dori tu..sa-l iei inapoi? ...as uita cuvinte? Ai citi cu drag...tacarea-mi lipede? ...nu te-as striga draga? Bunatate-avand,m-ai iubi intraga? ...o umbrela-nchisa,mi-ar ascunde inima Ai putea tu oare,sa privesti prin ea? ...ti-as atinge chipul? Mi-ai zambi asa,cum o faci tot timpul? Spune-mi tu,iubire...cum poti fii azi: *dor si fericire? *vis si agonie? *stare de melancolie? *realitate si...iar inchipuire?