Momentul in care mi-am dat voie sa ma descopar,a fost amprentat aici,precum o carte vie;in care s-au asternut cu grija,felurite sentimente...statornice sau nu,inaltatoare sau daramatoare,reale ori fanteziste...in care inima s-a prabusit...si a inviat :)

joi, 17 mai 2012

Un vis nocturn

In vis de noapte te plimbai
Tu,om ce cauzezi placere
Si te-auzeam cum imi rosteai
Un nume,al durerii mele.

Nepriceput,usor profund,
Te-ai ratacit prin mii de stele
Si ti-ai gasit un loc sa stai
Fara a sti de-a mea cadere.

Ai prins un fir de aer proaspat
Si l-ai ascuns in buzunar
Ca,de mai vii vreodata-acasa,
Sa poti sa-mi dai un unic dar
Si, peste ani, cand tampla-mi cade
Si viata-mi se stinge-n zadar,
Sa pot sorbi o-nghititura,
Sa mai raman a ta,macar.

Tu,ai fost leacul vietii mele
Mi-ai cantarit promisiuni;
Mi-ai spus ca-s singura avere
Cand te plimbai printre furtuni.

M-ai tras de brat
Si mi-ai dat vise
Mi-ai spus sa tac si sa urmez
Un drum neterminat ce duce
Pe calea vietii,caci tu crezi
In prea pastrata ta speranta
Din amintiri prin care vezi.

Am mers o vreme langa tine
Apoi,m-am ratacit oprind
Taceri desavarsite grele
M-au pus sa merg n-apoi gresind
Si suspinand pentru durere
Caci n-am sa te mai vad zambind.

Oh,ce nedumeriri m-apasa
Si ce maini reci ma mai cuprind
E ca si cum m-am prins in plasa...
O pasare de plumb am devenit.

Nu mai stiu drumul catre casa...
Tu,esti salvat oriunde-ai fi;
Nu vreau sa sorb din dar
O ,lasa, oricum nu ne vom mai gasi.

Placuta sa iti fie viata
Si sa ma uiti,caci n-am urmat
A ta intelepciune vaga,
De care ieri m-am departat.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu