Momentul in care mi-am dat voie sa ma descopar,a fost amprentat aici,precum o carte vie;in care s-au asternut cu grija,felurite sentimente...statornice sau nu,inaltatoare sau daramatoare,reale ori fanteziste...in care inima s-a prabusit...si a inviat :)

joi, 19 iulie 2012

Un spin in suflet





Sa ma iubesti,copil sarac,in noapte,ti-ai dorit
Sa devastezi in mine totu-ai reusit.
Om prea usor furat de timpuri si ruine
Cine te-a pus sa ma alegi tocmai pe mine
Din sute,mii sau chiar si infinite
Trupuri...ce dau orice sa fie iubite.

De ce m-ai impanzit in propria nevoie
Lasandu-ma sa te astept chiar fara voie
Umbrita de dorinte nesatule,carnale,vesnice si fara nume
Nepedepsite de-alte suferinte
Prea folosite de-unele fiinte
Stocate-n mine,furand cugetul
Patrunse-n sange scotand urletul.

Nu pot sa scap,ma doare mult prea tare
Simplul fapt ca te simt,ca stai acolo in picioare
Avand nimic de oferit in mare,
Poate o rana de-astupat,se pare.

Te vad neclar.Te vad in urme fine
Precum o floare albastra ce se stinge
Din cauza luminii ca nu o atinge.

Eu,vreau sa pleci.Sa pleci in mare graba
Cu toata incurcatura de-asta' vara
In care ai sperat sa pot fi ''ea''
Si ca ma poti iubi o viata-ntreaga.

Dar,ia cu tine tot ce mi-ai adus!
Ia acest chin nespus si...pierde-l pe un drum.
Apoi,sa-mi scri. Sa-mi spui opusa parte
Pe care pot s-alerg dupa seninatate
Dupa sperante proaspete si bunatate
Calcand pe vise noi,dansand pentru singuratate.

marți, 17 iulie 2012

O lectie uitata





Sa lupt cu refuzul,ai uitat sa ma inveti scumpa mama. Ai uitat ca ai fost unica fiinta din viata mea care nu mi-a refuzat nimic niciodata si nu mi-a intors spatele oricat de mult am gresit.Ai  uitat ca nu toti vor fi ca tine. Pur si simplu,in marea ta dragoste,ai pierdut aceasta lectie pentru mine. Acum sufar draga mea, fiindca desi am puterea sa ma ridic peste tradari, uneori e nevoie sa devin sclava obisnuintei pentru a putea pasi pe urmatorul drum in formare. Mi-as schimba existenta daca as sti cum s-o fac,ori pe ce sa o dau caci sunt sigura de regretul care va exista mereu in mine...regretul clipelor in care vartejurile de emotii m-au ametit ani la rand, formandu-mi castele mult prea inalte pentru mine si pline de refuzuri, De ce mama? de ce a trebuit ca eu,care m-am nascut sa iubesc atat de profund,sa dau peste atatea piedici? De ce m-a refuzat insasi dragostea?Cum sa invat sa ard din nou odata cu ea? Vorbeste-mi...ajuta-ma sa-mi eliberez sentimentele inimii care ma chinuie mult prea ingrijorator in clipa in care noaptea ma strange prea trist in brate si isi aseaza suflarea incarcata peste pleoapele mele mereu obosite. Imi doresc sa nu mai mor cate putin in fiecare moment inghetat de rautate si vreau sa ma imbolnavesc de acea fericire splendida pe care o gaseam dimineata in ochii tai sinceri,mama. Te rog,te rog enorm de mult gaseste acea pagina mama. Pagina in care ma tineai la pieptul tau viu si-mi povesteai ''Cand o sa cresti mare,vei intelege ca...'' . Haide sa repornim de la acel capitol si mai da-mi o sansa.Invata-ma sa accept refuzurile mama. Pentru ca vreau sa pot trai frumos si cu adevarat,nu doar sa respir in graba.

luni, 16 iulie 2012

Revin,la mila ta...iubire.

Sunt un copil in mana ta,iubire. Sunt o frunza din anotimpul tau. Iubesc linistea si vocea ta,ma scald in oceanele dragostei tale nemarginite. Formeaza-mi inima, te rog, din trandafiri si cale...stropeste-o cu vorbele tale si ajut-o-ncet sa creasca mare. Invat-o sa fie puternica si fa-ti locasul in ea pentru eternitate. Lumineaza-ma iubire. Limpelzeste-mi ochii in frumusetea calitatilor superbe. Condu-mi tu mainile spre ce fetze sa mangai si buzele spre oameni care ma asculta si ma inteleg. Curata-mi sufletul de rautati lipicioase adunate de pe caile ratacirii mele. Pastreaza binele din mine si...fa-ma perla ta. Danseaza cu mine iubire. Invarte-ma pana ce ametesc sub clara lumina a lunii si fa-ma sa rad de fericirea ce urmeaza sa-mi domine trupul. Ascunde-ma in mila ta,iubire; ca sa-mi poti ierta pacatele doar privindu-ma cat de pierduta sunt. Exteriorizeaza-te iubire.Ajuta-ma sa spun ceva mai mult ''te iubesc''. Fii paznicul meu de suflet si nu mai pleca lasandu-mi scrisori de adio pe care nu le stiu citi. Mai bine aseaza-ma in bratele tale fragile si mangaie-mi parul in timp ce-mi spui ce-ar trebui sa fac.Da-mi o viata la care nu am apucat sa visez inca ,ori...invata-ma s-o salvez pe cea pe care o am. Fura-mi cuvintele cand le folosesc nechibzuit si nu mi le mai da decat cand vin sa le caut. Zambeste-mi mereu iubire. Astfel,ma vindeci de nebunia mea.

duminică, 15 iulie 2012

O lupta

Nu va las sa ma ucideti.Nu,pt ca in mine nu va respira moartea din cauza viselor pe care mi le striviti regulat de 3 ori pe zi. Nu va las sa-mi furati E-ul si sa-l vopsiti dupa placeri iar apoi sa mi-l vindeti inapoi. Nu va las sa-mi stergeti cu buretele amintirile din care traiesc in clipe de disperare.Pur si simplu NU VA LAS! Indiferent cate diplome de proasta imi scriu privindu-ma in oglinda,indiferent cate larcrimi ma inunda, nu va las sa ma transformati intr-o statuie pe care s-o aratati cu degetul. Nu va place,plecati.Incep sa ma obisnuiesc foarte bine cu asta. Nu ma iubiti ,renuntati. Cu asta m-am obisnuit dinainte sa ma nasc.

marți, 10 iulie 2012

Cuvinte inchise.







Poate ca n-am stiut sa ascult timpul,ca sa stiu cand sa ma nasc.Poate ca n-am fost cea mai buna fiica din visele tale.Poate ca m-am temut prea mult sa aleg momente in care sa-ti spun ca te iubesc. Poate ca n-am devenit ceea ce ti-ai dorit.Poate ca n-am ascultat destul vocea constiintei precum am ascultat-o pe cea a inimii.Poate am gresit plecand ochii in fata privirii tale disperate de a-mi creea o viata pe care nu stiu s-o traiesc. Poate ca  nu ti-am apreciat prezenta si zambetele asa cum ti-ai fi dorit.Poate c-ar trebui sa regret ceva si sa repar altceva.Poate ar trebui sa am mai mult curaj sa plec dinaintea tradarii  tale adapostindu-ma in iubire.Dar...tata...ce ma fac eu fara tine? Te-am acceptat sa pot sa te iubesc inainte ca moartea sa mi te treaca in neexistenta.Te-am ascultat fara sa-mi dau seama cand am inteles ca nu trebuia s-o fac si mi-am oprit auzul cand trebuia sa -ti fiu alaturi. Regretul nu-mi va aduce nimic inapoi,stiu sigur. Si mai stiu ca clipele pretioase pe care le-am petrecut impreuna n-am apucat sa le simt,caci au trecut prin viata alergand. Dar sti... ai avut dreptate intr-o privinta.N-am sa te pot uita niciodata,pentru ca nu m-am nascut sa fiu orfana. Poate nu vei vedea asta niciodata,dar,intr-un fel chinuitor...eu te iubesc,tata.

sâmbătă, 7 iulie 2012

Un gand scapat in larg...

Poti sa traiesti.Poti sa prinzi clipe frumoase in fotografii,poti sa surprinzi dragostea intr-un filmulet,poti sa-ti amintesti de cineva si sa razi.Insa nu poti sa-ti scri inima pe o hartie pt ca mai apoi altcineva sa simta ce ai simtit tu intr-un moment special,ori intr-o viata intreaga. Putem iubi asemanator,dar niciodata la fel. Putem avea aceleasi lucruri,dar le pretuim in mod diferit. Putem suferi dupa acelasi om,dar nu-l putem uita in mod egal mai repede sau mai tarziu.Putem face aceeasi greseala,dar nu putem invata la fel din ea. Putem calatori in aceleasi locuri,dar ne surprind lucruri diferite.Putem trai asemanator,dar cu trairi profunde diferite. Multe dintre comorile existente se aseamana,dar nu sunt la fel si...nu au aceleasi valori. Oameni dragi, suntem atat de unici prin simtiri incat intelegerea completa nu este posibila. Pretuiti asta impreuna cu mine. E o nestemata de neatins