Momentul in care mi-am dat voie sa ma descopar,a fost amprentat aici,precum o carte vie;in care s-au asternut cu grija,felurite sentimente...statornice sau nu,inaltatoare sau daramatoare,reale ori fanteziste...in care inima s-a prabusit...si a inviat :)

marți, 17 iulie 2012

O lectie uitata





Sa lupt cu refuzul,ai uitat sa ma inveti scumpa mama. Ai uitat ca ai fost unica fiinta din viata mea care nu mi-a refuzat nimic niciodata si nu mi-a intors spatele oricat de mult am gresit.Ai  uitat ca nu toti vor fi ca tine. Pur si simplu,in marea ta dragoste,ai pierdut aceasta lectie pentru mine. Acum sufar draga mea, fiindca desi am puterea sa ma ridic peste tradari, uneori e nevoie sa devin sclava obisnuintei pentru a putea pasi pe urmatorul drum in formare. Mi-as schimba existenta daca as sti cum s-o fac,ori pe ce sa o dau caci sunt sigura de regretul care va exista mereu in mine...regretul clipelor in care vartejurile de emotii m-au ametit ani la rand, formandu-mi castele mult prea inalte pentru mine si pline de refuzuri, De ce mama? de ce a trebuit ca eu,care m-am nascut sa iubesc atat de profund,sa dau peste atatea piedici? De ce m-a refuzat insasi dragostea?Cum sa invat sa ard din nou odata cu ea? Vorbeste-mi...ajuta-ma sa-mi eliberez sentimentele inimii care ma chinuie mult prea ingrijorator in clipa in care noaptea ma strange prea trist in brate si isi aseaza suflarea incarcata peste pleoapele mele mereu obosite. Imi doresc sa nu mai mor cate putin in fiecare moment inghetat de rautate si vreau sa ma imbolnavesc de acea fericire splendida pe care o gaseam dimineata in ochii tai sinceri,mama. Te rog,te rog enorm de mult gaseste acea pagina mama. Pagina in care ma tineai la pieptul tau viu si-mi povesteai ''Cand o sa cresti mare,vei intelege ca...'' . Haide sa repornim de la acel capitol si mai da-mi o sansa.Invata-ma sa accept refuzurile mama. Pentru ca vreau sa pot trai frumos si cu adevarat,nu doar sa respir in graba.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu