Momentul in care mi-am dat voie sa ma descopar,a fost amprentat aici,precum o carte vie;in care s-au asternut cu grija,felurite sentimente...statornice sau nu,inaltatoare sau daramatoare,reale ori fanteziste...in care inima s-a prabusit...si a inviat :)

duminică, 12 august 2012

Suspin



Am nevoie de tine,de vorba ta dulce si neaparat de privirea ce imi opreste suflarea in timp ce secundele alearga buimace.Te vreau acum,cand din greseala m-am ratacit total printre fotografii. Te am;undeva foarte aproape dar totusi am nevoie de vise ca sa te pot atinge pe umar. Plecarea ta demult anuntata ma ravaseste complet ,condamnandu-ma inevitabil la nostalgie. Nu vreau sa-mi imaginez cat de greu ma va apasa timpul in care nu esti aici,langa mine, si nici cat de mare va deveni lumea din preajma mea.
Imi starui in minte zi si noapte; neobosit, in faptul de a ma iubi dar ma intreb de prin atatea amintiri ce s-au format in nerealitate,ma vei gasi si maine tot asa. De dragoste,ca sunt bolnava, stiu.Mi-a spus un intelept acum, si mai tarziu... . E rece iar.Si, parca vine toamna.Cad frunze pana vei veni.Cand vi,te rog sa imi aduci iar vara...ca-n inima vor sa mai infloreasca trandafiri.
Sunt...sapte zile; pana sa revii si totusi paremi-se ca-i un veac.Caci din eternitatea noastra,farama a picat.

Sa nu te-opresti sa-mi mangai iar suspinul cum sti ca ai facut si altadat'.Mai bine, cauta perla in neant. Gaseste-mi zambetul plutind pe valuri si fie-ti dor ,o clipa, de momentul suspendat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu