Momentul in care mi-am dat voie sa ma descopar,a fost amprentat aici,precum o carte vie;in care s-au asternut cu grija,felurite sentimente...statornice sau nu,inaltatoare sau daramatoare,reale ori fanteziste...in care inima s-a prabusit...si a inviat :)

vineri, 17 august 2012

Visul de azi noapte

Stateai pe podul altor vremuri,din spatele casutei mele, unde obisnuiai sa meditezi. Ziceai ca totu-ti pare-a arde,mocnit, si ti-ai dori ca sa visezi.Te intrebai de ce si clipa cu-amarul ei prea crunt te are,te vrea si te pastreaza inca,pe-aceste alei ce nu sunt verzi.
Te intrebai de ce-n secunda in care am murit incet si clar, tu te aflai in departare, vrand sa imi spui ''mai stai'', macar. De ce cand inima iti moare,se duc si planurile tale? De ce le vezi arzand din mers in timp ce si-ar dori sa zboare?
Te intrebi de ce nu mai astept in minte acel moment ce-n gand , devine mult prea vechi reaparand. Caci am visat in fel si chip cum la venirea ta maiastra, am sa raman la imparteli cum viata asta tot asteapta: sa te dau marii,tatilor,hobiurilor,necunoscutilor si mie sa-mi ramai 2 secunde. Care e rostul pe care il pierd, daca la visul de azi noapte,ma reintorc si iar tot sper...ca sa te am, si-apoi sa plec.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu