Momentul in care mi-am dat voie sa ma descopar,a fost amprentat aici,precum o carte vie;in care s-au asternut cu grija,felurite sentimente...statornice sau nu,inaltatoare sau daramatoare,reale ori fanteziste...in care inima s-a prabusit...si a inviat :)

luni, 3 septembrie 2012

Apele dragostei

De ce ma pierd in povesti iluzioniste?
De ce ma cauti inainte de rasarit?
De ce-mi traiesti clipele inainte de conceperea lor?
Unde te ascunzi cu raspunsurile la toate intrebarile mele?
De ce ma pastrezi in ochii tuturor ispitelor?
Unde ti-e gandul,cand tanjesc dupa el?
De ce se-asterne toamna?
Nu ziceai tu...ca vei fi paznicul soarelui din sufletul meu?

De ce unele sanse risipite nu se pot retrai?
De ce unele legi sfideaza dragostea?
Care parte din viata mi-ar oferi splendoare
Si cantec bun pentru inima mea ce moare?
Da,moare de nesiguranta si dor.
Nesiguranta vremilor,a starilor si a planurilor tale.
E in flacari de atata timp...
Noua vieti,de-ar fi avut,iubitul meu,
Tot nu ar fi rezistat iubind atat.

Nu ma sorti esecului stocand in mine amintiri.
Hotaraste-te si hai sa ne incepem paradisul.
Mi-e atat de sete!
Mi-e sete de nou,de frumuseti si intotdeauna de tine.
Mi-e dor sa port rosu iubitule.
Mi-e dor sa-ti ating tamplele si sa-ti spun cum sa ma visezi.

Ascunde-ma in bratele tale si nu-ti fie teama ca n-am sa mai respir.
Tu esti aerul meu,apa mea si cantecul auzului meu.
Esti incantarea perfecta a acestor ochi nesatui de albastrul ce te reprezinta.
Oglinda zilelor fericirii mele si linistea gandurilor ce te alearga prin sangele meu.

Acopera-mi ochii,iubitul meu si aseaza-te in mijlocul universului.
Asteapta-ma putin,caci te voi gasi foarte devreme.
In mod sigur te voi recunoaste dintre mii.
Tu esti febletea mea si motivul zambetelor nesfarsite.
Esti parfumul pe care-l respir prin gand,in dimineti.
Tu,dragul meu, esti roua zilelor mele incarcate si curcubeul meu de dupa furtuni.
Cum as putea, iubitul meu,fara fiinta ta,sa ma adun?



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu