Momentul in care mi-am dat voie sa ma descopar,a fost amprentat aici,precum o carte vie;in care s-au asternut cu grija,felurite sentimente...statornice sau nu,inaltatoare sau daramatoare,reale ori fanteziste...in care inima s-a prabusit...si a inviat :)

luni, 17 septembrie 2012

O teama mai blanda

Ce scurta-i o clipa! Ce repede moare! Ce dor mi se face...de-a ei aratare!

Arata-ti iar fata,plapanda lumina, caci doar ochii mei, la tine se-nchina. Loveste-ma ieri cu clipa ce-a fost si-adu-mi reaminte ca sufar cu rost. Tu poti fi orice,tu,poti merge-oriunde.Poti sa ma iei...sa ma urci pe culme. Ma strivesti si ma ridici...sa vad ce mi-e viata,ma faci fericita,cand arde speranta.
Mai calca-ma iarasi pe urme de spini,lasand sa se scurga amarul mai lin... Haide,prelinge-ti otrava aromata pe buze ce astazi, cu calm, te asteapta; da-mi sfantul parfum al inocentei tale; lumina pe care, o simt tot mai tare! Mai stoarce din ganduri,caci grele-s in noapte,cand aripi de fluturi le scapa pe pleoape...
Mai ia-mi din suflare si da cui se poate, un fir de-aer proaspat,ce ganduri strabate.
Contez iar pe tine,contez sa revii, contez sa imi dai, acel aur,sa stii. Momentele-acelea ce vesnic s-au dus sunt clara valoare ce n-a presupus...idei de valoare,masura, surplus...avere ce-o pierdem si nu ne-a ajuns...

De ce naste lumea furtuni ce ne fura,ne ia cu-mprumut, dupa care ne-arunca? De ce timpul fuge si nu-l pretuim? De ce sa iubim,nu ne amintim? De ce dac-o facem...e mult prea putin?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu