Momentul in care mi-am dat voie sa ma descopar,a fost amprentat aici,precum o carte vie;in care s-au asternut cu grija,felurite sentimente...statornice sau nu,inaltatoare sau daramatoare,reale ori fanteziste...in care inima s-a prabusit...si a inviat :)

luni, 1 octombrie 2012

Sperante ratacite in nevoi

As vrea ca unele momente sa insemne mai mult
Atunci cand mi-e dor sa fiu
Acel cuib de nebunii
Ori de liniste tacuta ce omoara
Durerile facute stand afara.

As vrea ca timpul sa-l stim pretui
Caci niciodata nu va multumi
Vreo fiinta ce respira aer crud
In aceasta ora din vazduh.

As vrea ca acest timp sa ramana
Sa nu mi se prelinga pe obraji
Mai bine sa imi curga spre inima
Sa nu fie regrete,ci doar stima.

As vrea ca timpul
Sa nu-si aiba locul intre noi
Atunci cand ne-am luat eram doar doi.
El mereu coase rani si-apoi iar taie
Si in perioade iarasi ne desparte.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu