Momentul in care mi-am dat voie sa ma descopar,a fost amprentat aici,precum o carte vie;in care s-au asternut cu grija,felurite sentimente...statornice sau nu,inaltatoare sau daramatoare,reale ori fanteziste...in care inima s-a prabusit...si a inviat :)

miercuri, 23 ianuarie 2013

O clipa de foc

Ai simtit vreodata ca tot ce-ti doresti intr-un anumit moment,sau pt o viata, e sa ai in fata persoana pe care o iubesti? Ti-ai simtit trupul iesind din propria-i minte si dorindu-si nedreptati,ori placeri fanteziste? Daca da, cum i-ai putut rezista? Ai simtit vreodata focul acela nestins, de femeie dornica sa iubeasca, dar sa nu-i fie permis? Te-ai simtit beata de pasiune si indragostita de viata mai mult ca alteori?
E interesant ca mi-am dorit fericirea,mi-am cautat-o, si mi-am gasit-o cand am incetat s-o caut...iar acum, cand am gasit-o in dragoste, n-am cum sa-i dau drumul. Uneori e groaznic sa iubesti.De multe ori, e dificil sa fii femeie. Esti guraliva,neinteleasa,absurda,nebuna...si toate astea pt simplul fapt ca iubesti,iar inima din tine cere dragostea pe care n-o vede nimeni. Nu e vorba de atingerea unor trupuri precum e vorba de trairea unor stari impreuna,de cuvinte frumoase,de intelegere...de placut.

 Si totusi,nici cuvintele nu ma inteleg...

duminică, 13 ianuarie 2013

Asteptari nesfarsite

Cui ii pasa de oameni? Carui suflet ii e mila de franghiile altui suflet? Ce fel de persoana se intereseaza de inima celuilalt mai mult decat de propriile lui placeri nonvalorice?
Cine vine sa te imbratieseze atunci cand nu mai poti zambi? Cine te intreaba cum mai esti tu,acolo in interiorul tau nevazut de altii? Unde iti gasesti puterea cand in inima ta totul se regaseste intr-o ruina, unde razboaiele se dau continuu si n-ai timp sa cladesti?
Nu e nimeni,nu-i asa? Nici unul nu facem asta... si murim asa,singuri in interior,asteptand ca altii,tot altii, sa faca primul pas.

Suntem atrasi de bine si de muzica atunci cand tanjim dupa stari minunate. Suntem atrasi de singuratate atunci cand suferim pentru ca nu ne gasim linistea in inima nimani,nici macar a celui mai bun prieten. Stim ca la un moment dat sentimentele noastre rostite catre altii vor exploda din tacere in cuvinte si vom fi desoperiti si lasati goi. Apoi traim cu urmele fiecarei tradari de acest gen si nu ne mai apreciem viata. Visam la miracolul ca cineva sa ne descopere si sa ne vindece cu timpul. Cand apare cineva, ne temem sa nu plece din cauza partilor nespuse din noi si in loc sa ne deschidem, ne ascundem mai tare si...ne convingem ca suntem altcineva. Cineva care ii place persoanei de langa noi,ca intreg. Trec anii, si moment dupa moment, adevarata personalitate iese la suprafata si suntem tot mai putin apreciati. Ni se reproseaza aceasta si scadem ca valoare in ochii persoanei iubite. Ne gasim in autocondamnari si in nonsensuri si ne-ntrebam de ce traim? Apoi, prin fata noastra trece o viata in care am luptat sa fim altcineva si am uitat de valorile calitatilor construite in timp, de dragoste, de a indragosti si a fii indragostit, de a fi mai intai om si a trai. Am uitat de viata si de schimbari asteptand tot urmatoarea zi in care ''va fii mai bine''.
Dar cu toate acestea...oamenii nu se opresc.Se grabesc mai mult ca niciodata.