Momentul in care mi-am dat voie sa ma descopar,a fost amprentat aici,precum o carte vie;in care s-au asternut cu grija,felurite sentimente...statornice sau nu,inaltatoare sau daramatoare,reale ori fanteziste...in care inima s-a prabusit...si a inviat :)

luni, 18 februarie 2013

Picuri de roua

Daca-ai sti ca te caut in noapte disperata ,ai veni sa ma imbratisezi? Daca ai sti ca te striga si gandul sa-i dai caldura vorbelor frumoase de dinainte de culcare, ai veni sa mi le rostesti? De ce revin la dor? De ce avand putere, cedez de tot in fata gandului de a fii cu tine, acum,maine,vesnic? De ce nu pot sa reunt pur si simplu la nevoia de dragoste precum renunt la alte lucruri? De ce am zile perfecte si totusi constiinta mea nu le caracterizeaza fiind asa, doar pentru ca tu nu ai fost acolo? De ce te iubesc atat de intens desi tot ce ai facut a fost sa ma cauti si sa vrei sa ma pastrezi? De ce m-am provocat singura in fata dragostei iar ea a pus stapanire pe mine ?

Imi amintesc de  o perioada hazlie din viata de adolescenta. In momentul acela nu existau clipe de domino... nu existau obligatii, nu existau iubiri care sa ramana. Exista un grup de oameni cu care obisnuiam sa-mi petrec timpul razand, auzind cum mi se repeta fraza '' razi prea mult.opreste-te''. Desi ma deranja, iubirea pentru ei imi impiedica orice sentiment negativ. II iubeam pe toti la fel, nestiind ca intr-o zi ne vom privi ca niste straini.Nu aveam limite in ce privesc planurile de viitor.Defapt, in mintea mea exista doar acel moment si doar ei,noi, acolo. Acum totul se schimba,sau s-a schimbat deja,picurand printre crengutele amintirilor cate un picur din roua de atunci. Acum nu mai exista doar momentul in sine...exista planuri de viitor,exista speranta de a nu pierde,ori a avea ceva mai bun. Exista temeri care se transforma in domino de cate ori ceva precum afectiunea pune un semn de intrebare in fata viitorului. Va mai fii acolo? Ma va iubi la fel? Va avea nevoie de mine? Vor fi momente placute? Va fi bucurie? Vor fi momente in care sa ne intalnim privirile spunandu-ne ceva frumos? Vom apuca sa ne tinem de mana imbatranind impreuna? Va exista o prima impacare dupa prima cearta? Va exista un timp pt noi? Vom fi cei mai buni prieteni?

Toate par lucruri atat de neinsemnate. Si toate isi gasesc sensul abea cand iti pare rau de ceva precum un timp irosit,abea cand stiai ca putea fi altfel...si va fii prea tarziu.De asta ma tem.